Regulatorii de creștere la rapiţă – iernare ușoară, ramificare și maturare uniformă

Regulatori de creștere (retardanţii) sunt aplicaţi, cel puţin în România, cu preponderenţă la cultura de păioase și într-o măsură mai redusă la rapiţa de toamnă. La rapiţa de toamnă, regulatorii de creștere sunt folosiţi într-o proporţie mai mică și doar în anumite împrejurări.

Regulatorii de creștere – ce sunt?

Regulatorii de creștere sunt substanţe care acţionează asupra sistemului hormonal al plantelor de cultură. În funcţie de tipul de substanţă și implicit în funcţie de hormonul vizat de stropire, rolul acestor substanţe poate fi destul de divers.

Principalii fitohormoni (hormoni vegetali)  și rolul lor

Acidul abscisic – este hormonul responsabil de intrarea seminţelor în repausul vegetativ;

Giberelinele – creșterea concentraţiei în acest hormon este responsabil de ieșirea seminţelor din repausul vegetativ. Giberelinele sunt responsabile de înmulţirea și creșterea celulelor, având rol în diviziunea celulară;

Citokininele – sunt foarte importante, avand rol fiziologic în stimularea diviziunii celulare. Întreaga creștere a plantelor se bazează pe acest hormon.

Auxinele – probabil cel mai cunoscut hormon cu prezenţă puternică în toate meristemele de creștere. Întreg procesul de creștere și fructificare se bazează pe activitatea acestuia;

Etilena – acest hormon este prezent în concentraţie mai ridicată în perioada coacerii fructelor, stimuland procesul de maturare. Din pacate acest hormon este folosit și pentru maturarea fortata a legumelor.

Pe piaţă avem produse care stimulează creșterea/ fructificarea și sunt numite generic biostimulatori. O altă gamă de produse din contră, înhibă creșterea/fructificarea și sunt denumite retardanţi. Toate aceste produse, care au rolul de a manipula sinteza naturala a fitohormonilor, pot fi grupaţi în marea grupă a regulatorilor de creștere.

Produse care pot fi incluse în marea grupă a regulatorilor de creștere sunt multe și diverse în aplicabilitate. Aici putem include regulatorii de creștere folosiţi în cultura de rapiţă.

O altă gamă de produse sunt cele folosite pentru normarea producţiei de fructe. Tot în pomicultură găsim regulatori de creștere, care controlează creșterea ramurilor anuale la pomii fructiferi.

 Ce fel de regulatori de creștere (retardanţi) se folosesc la rapiţa de toamnă

Fungicide cu rol secundar de regulatori de creștere

Foarte multe fungicide din familia chimică a triazolilor, pe lângă efectul fungic, secundar acţionează și ca regulatori de creștere. Aceștia conturbă sinteza normală a giberelinelor, înhibând astfel diviziunea celulară și implicit creșterea normală a plantelor. În România probabil cea mai cunoscută triazină cu rol fungic, utilizată și pentru rolul ei secundar de regulator de creștere este tebuconazolul urmată îndeaproape de metconazol.

Regulatorii de creștere – produse clasice

Aici putem include produse pe bază de mepiquat clorură și clormequat clorură. Aceste două substanţe active au prezenţa cea mai ridicată ca substanţe active în regulatorii de creștere utilizaţi la cultura de rapiţă. Modul lor de acţiune este asemănător. Aceste substanţe înhibă sintezei giberelinelor. Creșterea plantelor este pentru o scurtă perioadă de timp încetinită. Metabolismul plantelor însă nu va fi afectat, planta acumuland în continuare nutrienţi. Toată seva elaborată și energia va fi canalizată în întreaga plantă, nu în creșteri noi. Asta înseamnă mai mult pentru ceea ce deja este format.

Va beneficia de nutrienţi și energie în plus rădăcina, care va crește mai puternic. Frunzele vor beneficia și ele de o mai mare atenţie, suprafaţa foliară având de câștigat. Foliajul va câștiga în culoare și grosime, iar fotosinteza va fi mai intensă. Nu în ultimul rând, coletul și tulpina principală se va îngroșa, iar energia în plus primită va fi împinsă spre mugurii dorminzi, fiind stimulata astfel o mai bună ramificare.

Regulatorii de creștere – aplicarea în perioada de toamnă

O  rapiţă de toamnă în condiţii normale de dezvoltare își dezvoltă sistemul radicular și zona rozetei, încă din perioada de toamnă. Dintr-o tulpină viguroasă și un colet cu diametrul mare cu siguranţă va pleca o tijă florală viguroasă, capabilă să ramifice puternic și să susţină o producţie foarte bună.

Ultimii ani ne-au demonstrat că rapiţa de toamnă, dacă nu a ieșit în primăvară cu un colet foarte bine dezvoltat (2-3 cm diametrul) din cauza primăverilor capricioase, nu mai apucă să vegeteze puternic. Se ajunge astfel ca tija florală să plece dintr-o rădăcină și un colet slab dezvoltat, cu diametrul unei nuiele. În loc de tulpini viguroase vom avea tulpiniţe de 1-1.5 cm, foarte puţin ramificate, cu potenţial redus. În astfel de situaţii am putea fi ajutaţi de o densitate bună. Însă în multe zone de cultură a rapiţei, din cauza secetei din perioada de răsărit și densitatea poate fi o problemă.

Regula de trei – minim nu maxim

Regula de trei (8:8:8), 8 frunze, 8 mm în colet și o radăcină de 8 cm lungime este foarte bună, dacă o respectăm considerănd că în respectiva zonă ar trebui să fie stadiul minim de creștere, nu maxim.

Rapiţă prea dezvoltată în toamnă

În schimb o rapiţă de toamnă prea puternic dezvoltată poate fi susceptibilă îngheţului. Vedem adesea culturi de rapiţă distruse, unde plantele au rădăcinile putrezite.

Acest fenomen îl întâlnim adesea, acolo unde plantele se dezvoltă prea puternic în perioada de toamnă. Consecinţa este că rădăcina principală, sau doar zona coletului putrezește. În multe cazuri din zona încă neafectată de putrezire mugurii dorminzi aruncă noi tulpini. În astfel de situaţii în loc de o tulpină, vom avea mult mai multe. Fermierii cred că rapiţa a ramificat de la nivelul solului, însă acele creșteri nu sunt ramificaţii, ci tulpini de salvare. Fenomenul este unul negativ fiind corelat negativ cu potenţialul de producţie.

Acolo unde rapiţa este prea dezvoltată, iar regulatorul de creștere a lipsit sau nu a fost aplicat în momentul optim, zona coletului se alungește. Imaginea va fi ca unei rapiţe cu tulpina asemănătoare cu a verzei. Acest fenomen este corelat cu sensibilitatea la îngheţ. Nu doar tehnologia ci și hibridul are o influenţă directă în apariţia acestui fenomen nedorit.

Regulatorii de creștere – momentul aplicării în toamnă

Nu de puţine ori fermierii aplică regulatorul de creștere destul de târziu, când rapiţa este foarte puternic dezvoltată. În această situaţie impactul pozitiv asupra rapiţei este scăzut. Într-o rapiţă puternic dezvoltată deja sistemul hormonal acţionează foarte puternic. Metabolismul plantelor este accelerat. Regulatorul de creștere va avea impact asupra creșterii, însă pentru o foarte scurtă perioadă de timp.

Recomandarea ar fi ca regulatorul de creștere să fie aplicat în perioada 4-6 frunze, preferabil în zona de 6 frunze. În această perioadă, rapiţa acoperă destul de bine terenul, iar până în zona de 8 frunze nu ar trebui să treacă mai mult de 10-14 zile.

În plus în această perioadă  putem considera că deja rapiţa este aproape de minimul de care are nevoie pentru a intra în condiţii bune în iarnă. Ne permitem așadar să începem să avem și o abordare calitativă asupra culturii.

Regulatorii de creștere – aplicarea în perioada de primăvară

Regulatorii de creștere în perioada de primăvară sunt aplicaţi din două motive, stimularea fenomenului de ramificare și scăderea în talie a rapiţei de toamnă.

Stimularea fenomenului de ramificare

Probabil cu toţii am auzit de fenomenul de dominanţă apicală la cursurile de fiziologie vegetală. Practic butonul floral principal și tulpina sub influenţa unor hormini auxinici, înhibă dezvoltarea mugurilor laterali. Energia și nutrienţii vor circula cu preponderenţă pe verticală.

Hormonii auxinici sunt sintetizaţi în mugurii din butonul floral principal. Dacă am rupe spre exemplu butonul floral principal, vom observa imediat cum rapiţa va crește puternic pe orizontală, formând niște ramificaţii foarte puternice. Asta pentru că din punct de vedere fiziologic toate creșterile orizontale nu mai sunt sub acţiunea a ceea ce transmite butonul floral principal.

Nu este nevoie însă să purcedem la eliminarea mugurilor principali. Prin aplicarea regulatorilor de creștere în perioada de primăvară, dominanţa apicală este redusă, iar mugurii dorminzi laterali de pe tulpina încep să primească energie. Plecarea lor aproximativ în aceași perioadă, va echilibra creșterea și dezvoltarea ramificaţiilor.

Nutrienţii vor fi distribuiţi uniform în întreaga plantă, producţia în ansamblul ei fiind stimulată. În plus creșterea și umplerea uniformă a silicvelor înseamnă și o coacere uniformă a lor. Recoltarea rapiţei se va face mult mai ușor, fără regretul că o anumită cantitate de silicve în momentul recoltări au rămas verzi și au fost aruncate de combină afară.

Menţinerea rapiţei la o talie scăzută

Foarte mulţi fermieri doresc astfel de culturi, în care rapiţa de toamnă este crescută într-un mod luxuriant. Într-un fel este de înţeles, având în vedere că în astfel de culturi și potenţialul de producţie este foarte mare.

Doar că:

Talie înaltă poate să însemne susceptibilitate la cădere. Acolo unde lanurile de rapiţă sunt înalte cu mult material, care trebuie să treacă prin combină, viteza de înaintare a combinei va fi mai mică, uzura mai ridicată, consumul de carburant mai mare.

În situaţia în care se aplică la timp un regulator de crește, ramificaţiile cresc uniform. Această uniformitate o vom vedea și la recoltat în maturarea uniformă a silicvelor. În perioada recoltatului, nu de puţine ori, din cauza hibridului sau al factorilor de mediu, ramificaţiile de la bază sunt încă verzi. Asta în condiţiile în care silicvele de pe ramificaţiile dinspre vârf sunt deja casante din cauza supracoacerii.

În aceste condiţii ori fermierul intră la recoltat, iar o parte din ramificaţii vor fi aruncare afară de combină fiind prea verzi, ori așteaptă ca tot lanul să ajungă la maturitate. Oricare dintre variante înseamnă bani pierduţi.

Acum câţiva ani spre exemplu într-un astfel de lan, deși am recomandat recoltarea (se anunţa furtuni), fermierul nu a ascultat și a așteptat ca tot lanul să ajungă la maturitate. Spre seară a venit o furtună și toată producţia, care depășea  4 t/ha a fost scuturată. Au mai rămas doar ramificaţiile verzi de la bază neafectate !

Consumul neproductiv de azot și nutrienţi în general

Fiecare centimetru de plantă înseamnă consum de nutrienţi. Prin folosirea regulatorilor de creștere (retardanţilor), se va evita consumul neproductiv al acestora. Pe același hibrid este una sa ai o ramificaţie de 1 m cu 50 de silive și alta să ai același număr de silicve pe 70-80 cm. Ramificaţia fiind mai scurtă, va avea ea însăși un consum mai redus, iar diferenţa va fi împinsă spre producţia de boabe și ulei.

Regulatorii de creștere – momentul aplicării în primăvară

Fiecare produs comercial în parte are recomandările specifice, pentru care a fost omologat. În general regulatorii de creștere pot fi aplicaţi în perioada: start alungire tijă florală  – buton floral galben  (exclus plante înflorite).

Eficienţă însă veţi avea dacă stropirea cu regulator de creștere o veţi efectua în perioada de la începutul alungirii tijei florale, până când tulpina este alungită, însă butonul floral încă este ascuns de frunze. În această perioadă, tulpina este plină de energie și nutrienţi, iar o stropire cu regulator de creștere va provoca ieșirea imediată a mugurilor dorminzi la vegetaţie. Pe lângă certitudinea unui lan cu talie mai scăzută, veţi avea din start o creștere uniformă a ramificaţiilor. Dacă se aplică prea târziu riscul este ca eficacitatea stropirii să aibă de suferit.

Regulatori de creștere (retardanţi) omologaţi pentru

 cultura de rapiţă

* efect secundar de creștere a rezistenţei la iernare

• Respectaţi cu stricteţe toate recomandările producătorului !