Acești dăunători, pe cât sunt de mici, pe atât sunt de păgubitori. În lipsa protecției, atacul produs de purici poate duce la pierderi majore, chiar până la compromiterea culturii. Prezenţa puricilor pe rapiţa de toamnă, mai ales în primele faze de vegetaţie (răsărire, cotiledoane și până la primele două frunze adevărate), trebuie privită ca un mare semnal de alarmă. Atacul din această perioadă este cel mai devastator.
Nu de puține ori am văzut, dimineața, un câmp de rapiță abia răsărit, cu rândurile de plante conturate, iar seara același câmp părea ca și cum nu fusese semănat niciodată. Plăntuțele de rapiță sunt atât de fragile în această fază încât câteva rosături de purici pot fi suficiente pentru a le compromite complet. În asemenea condiții, fermierul găsește doar resturi de la sămânță, adesea doar pericarpul pe care tratamentul de sămânță încă mai este vizibil. Situația seamănă foarte mult cu fenomenul de „mințire a semințelor” (imbibiție – adică sămânța absoarbe apă și începe procesul de germinare, dar nu are suficientă umiditate și energie pentru a răsări complet și a-și păstra viabilitatea).
Purici pe rapiţa de toamnă – specii prezente in Romania
În culturile de rapiţă de toamnă din România întâlnim în special trei specii de Phyllotreta: puricele negru al rapiţei (Phyllotreta atra), puricele dungat (Phyllotreta nemorum) și puricele dungat mic (Phyllotreta undulata), la care se adaugă o specie distinctă, cunoscută drept puricele cruciferelor (Psylliodes chrysocephala).
Toate aceste specii sunt încadrate în aceeași categorie a „puricilor de pământ” (flea beetles), dăunători din familia Chrysomelidae, specifici cruciferelor și responsabili de pierderi importante în culturile de rapiță. Deși denumirea populară sugerează o legătură cu puricii adevărați (Siphonaptera), aceștia sunt, de fapt, coleoptere. Asemănarea vine din faptul că adulții sar asemenea unor purici atunci când sunt deranjați.
Trebuie menționat că genul Phyllotreta cuprinde mai multe specii, iar literatura internațională amintește de un complex mai larg (ex. P. nigripes, P. vittata, P. armoraciae). În România, însă, cele cu importanță economică sunt cele enumerate mai sus. Diferențele anatomice sunt foarte fine și pot fi sesizate doar de un specialist entomolog la microscop. Din acest motiv, în practica de câmp folosim denumirea colectivă Phyllotreta spp.
Phyllotreta spp. – puricii de pământ ai rapiței
Phyllotreta atra – puricele negru al rapiţei
Puricele negru al rapiţei este una dintre cele mai răspândite și păgubitoare specii de purici de pământ. Adulţii sunt foarte mici, având doar 1,7–2,6 mm, cu corp negru, luciu verzui-albăstrui și acoperit de o punctuație fină. Ouăle sunt mici, ovale, de culoare alb-gălbuie, depuse de obicei în sol, lângă plante. Din acestea ies larvele, care au corp alungit, alb-gălbui, cu cap negru-lucios și picioare scurte, închise la culoare.
Deși larvele trăiesc ascunse și atacă mai ales rădăcinile fine, în practică pagubele cele mai mari sunt produse de adulți, care rod frunzele tinere ale rapiței imediat după răsărire.
Phyllotreta nemorum și Phyllotreta undulata – puricele dungat al cruciferelor
Aceste două specii sunt foarte asemănătoare și, alături de Phyllotreta atra, se numără printre cei mai întâlniți purici pe rapiţa de toamnă. Ambele specii au corp convex, oval, cu dungi galbene pe fond negru-albăstrui metalizat.
Ca dimensiuni, P. nemorum este mai mare (2,4–3,5 mm), în timp ce P. undulata are 1,8–2,8 mm. Dungile de pe elitre sunt mai late la P. nemorum și mai înguste la P. undulata. În câmp, diferențierea lor e aproape imposibilă fără microscop. Ambele produc însă același tip de rosături caracteristice – perforații mici, circulare, care dau frunzelor aspect de „sită”.
Phyllotreta atra, P. nemorum si P. undulata – ciclul biologic și mod de dăunare
Speciile din acest gen au, în general, o singură generaţie pe an. Adulţii iernează ca indivizi imaturi sexual, ascunşi în resturile vegetale din liziere, canale sau în stratul superficial al solului.
Primăvara, odată cu temperaturi peste 10–12°C, ies din hibernare și încep să se hrănească pe flora spontană cruciferă și pe culturi semănate timpuriu. Zborul este mai intens la amiază, în zilele calde și însorite, iar vremea rece și ploioasă le reduce mult mobilitatea.
Femelele depun ouăle în sol, lângă plante. Perioada de incubaţie variază între 3–15 zile, în funcţie de temperatură şi umiditate. Larvele se dezvoltă timp de 2–4 săptămâni, hrănindu-se pe rădăcini, apoi se împupează în sol. După 8–17 zile apar adulţii noii generaţii.
În iulie, noii adulți se hrănesc pe samulastră de rapiţă și crucifere spontane. Toamna, migrează masiv către solele de rapiţă răsărită – momentul cel mai periculos pentru fermieri. Pe terenurile bogate în samulastră, densitatea de purici poate fi uriașă, iar plantele abia răsărite sunt distruse rapid.
Psylliodes chrysocephala – puricele cruciferelor
Puricele cruciferelor se deosebește de puricii de pământ prin dimensiunea mai mare (3–4,5 mm) și corpul alungit, de culoare negru-albăstrui metalizat. Ca toți „puricii”, are picioarele posterioare adaptate pentru sărit, femurele fiind mai lungi și mai robuste. Culoarea picioarelor este portocalie, însă femurele posterioare sunt mai închise la culoare.
Spre deosebire de Phyllotreta spp., unde pagubele principale sunt produse de adulți, la Psylliodes chrysocephala și larvele au un rol major în atac.
Această specie are, de regulă, o singură generație pe an. Iernează sub formă de larvă complet dezvoltată, adăpostită în zona coletului și în sol, la baza rozetei. Toamna, larvele minează pețiolul frunzelor, reducând vitalitatea plantei. Primăvara, odată cu reluarea vegetației, larvele continuă să se hrănească în interiorul tulpinii, slăbind plantele și creând porți de intrare pentru agenți patogeni. În aprilie–mai larvele coboară în sol pentru împupare, iar în mai–iunie apar primii adulți.
În timpul verii, adulții se pot observa pe samulastră de rapiță sau pe buruieni din familia Brassicaceae. Spre sfârșitul verii, are loc al doilea val migrator, când adulții se deplasează spre culturile de rapiță abia răsărite. Este „ultimul lor zbor”, pentru că odată cu răcirea vremii își pierd capacitatea de a zbura și se deplasează mai ales prin sărituri. Dăunătorul produce pagube atât prin adulți, care defoliază rapița, cât și prin larve, care minează pețiolii și tulpina, reducând vigoarea plantelor și facilitând instalarea bolilor.
În vestul Europei au fost raportate cazuri de rezistență la piretroizi ale puricelui cruciferelor. În România fenomenul nu este încă major, dar riscul există și trebuie monitorizat atent. Din acest motiv, aplicarea tratamentelor doar atunci când se ating pragurile economice de dăunare și alternarea insecticidelor cu moduri de acțiune diferite devin măsuri esențiale pentru menținerea eficacității controlului.
Purici pe rapiţa de toamnă – metode de control
Înțelegerea ciclului biologic și a momentelor critice de atac este esențială pentru a ști când și cum trebuie intervenit. Pentru că atacul din toamnă coincide cu fazele cele mai vulnerabile ale rapiței, controlul puricilor nu mai este opțional, ci o verigă obligatorie în tehnologia culturii.
Cele mai mari probleme, mai ales în cazul puricilor de pământ, apar în primele faze de vegetaţie: răsărire, cotiledoane și până la 2–4 frunzuliţe adevărate. Aceasta este perioada critică. Dacă fermierul nu intervine la timp, atacul poate compromite total cultura. O singură rosătură pe tulpiniţa abia ieşită din sol este suficientă pentru a provoca uscarea plantei. Iar atunci când puricii consumă aproximativ 50% din suprafaţa cotiledoanelor, plăntuţa îşi pierde vitalitatea şi se usucă rapid.
Din acest motiv, după semănat, cultura de rapiţă trebuie monitorizată zilnic. Supravegherea atentă este cu atât mai importantă acum, când tratamentul seminţelor cu neonicotinoide nu mai este permis. Chiar şi în perioada când acestea erau disponibile, atacurile puternice necesitau oricum o intervenţie suplimentară cu insecticid. Odată ce rapiţa depăşeşte fazele de început, în condiţii normale, puricii nu mai reprezintă un pericol major.
În prezent există pe piaţă câteva produse pentru tratamentul seminţei, dar eficacitatea lor este mult redusă comparativ cu imidaclopridul. Prin urmare, în cazul unui atac serios, aplicarea unui insecticid foliar rămâne esenţială.
Praguri economice de dăunare
Pentru ca tratamentul să fie justificat și eficient, trebuie respectate pragurile economice de dăunare. De obicei, puricii migrează din marginea solei spre interior, de aceea evaluarea culturilor de rapiţă trebuie să înceapă din margini. Dacă în vecinătate există sole cu samulastră de rapiţă, controlul trebuie orientat cu prioritate dinspre acea zonă, pentru că de acolo apar de regulă primele invazii.
-
la rapița abia răsărită: 1–2 purici/plăntuță sau 25% din suprafața frunzei consumată;
-
la faza de cotiledoane: dacă puricii rod peste 50% din suprafața cotiledoanelor, riscul de compromitere a culturii este foarte mare.
Recomandări practice pentru aplicarea tratamentului
-
Avand in vedere dimensiunea redusa a cotiledoanelor si al primelor frunze adevarate (2-4 frunze adevarate), pentru controlul acestor daunatori va recomand aplicarea unui insecticid cu actiune de contact. aplicate în momentul când adulții se hrănesc activ.
-
Momentul cel mai prielnic pentru efectuarea tratamentului este in miezul zilei, cand puricii se hranesc activ. Nu aplicați tratamente dimineața devreme sau seara, când temperaturile scad și puricii se retrag în sol.
Insecticide omologate pentru controlul diferitor specii de purici la cultura rapitei
| Produs comercial | Substanţă activă | Mod de acţiune |
| Decis® Expert 100 EC | 100 g/l deltametrin | Contact, ingestie |
| Karate Zeon® | 50 g/l lambda – cihalotrin | Contact, ingestie |
| LAMDEX® EXTRA | 25 g/kg lambda-cihalotrin | Contact, ingestie |
| NEXIDE® 60 CS | Gama-Cihalotrin 60 g/l | Contact, ingestie |
| Poleci | 25 g/l deltametrin | Contact, ingestie |
| DELMETROS 100 SC | 100 g/l deltametrin | Contact, ingestie |
- Respectaţi cu stricteţe toate recomandările producătorului !
Puricii nu iartă rapița aflată la început de drum. Dacă fermierul nu intervine la timp, compromiterea culturii devine o realitate în doar câteva zile. Din acest motiv, recomand o vigilență maximă în monitorizarea atacului, cu atât mai mult cu cât schimbările climatice din ultimii ani au favorizat înmulțirea și răspândirea lor necontrolată.
Dacă articolul ți-a fost util sau dacă ai experiențe practice legate de acest dăunător, te invit să le împărtășești în comentarii.
Recolte profitabile! 🌱
