Nu doresc sa fiu avocatul nici uneia dintre părţi, pro sau contra folosirii de insecticide, care au substanţă active din categoria neonicotinoide. Pe internet sunt o sumedenie de articole, iar pe reţelele sociale s-a discutat și se discută suficient despre acest subiect.

Articolul doresc sa fie despre cauzele pentru care în România, s-a ajuns în această situaţie. De asemenea, să fie despre motivele pentru care albinele vor continua să sufere. Indiferent dacă se renunţă sau nu la neonicotinoide.

Printre cei mai vehemenţi contestatari ai acestor substanţe sunt apicultorii. În fiecare an, aceștia observă mortalitate tot mai ridicată în stupine. Apicultorii abia încep să se bucure de faptul că, albinele și-au revenit după trecerea iernii. În luna aprilie, încep să înflorească pomii fructiferi și rapiţa. Apicultorii își pună nădejdea că familiile de albine se vor împuternicii îndeajuns de bine, pentru a fructifica culesul de salcâm, care urmează imediat acestei perioade.

Nădejdea multora este spulberată pur și simplu de situaţia în care, merg în stupină și își găsesc albinele moarte în faţa urdinișului. Mai perfid acestei situaţii este aceea în care, albinele nu prezintă simptom de toxicitate vizibil. Apicultorii doar observă că familiile de albine nu se dezvoltă, indiferent de tehnologia din stupină. Aici în a doua situaţie, se regăsesc multe din acuzaţiile aduse insecticidelor care conţin neonicotinoide. Faptul că acestea ucid treptat, fără o simptomatologie tipică otrăvirii cu insecticid.

Unde se mai folosesc neonicotinoide la noi în ţară

În acest moment, neonicotinoide se mai folosesc doar în tratamentul seminţelor. Asta doar în urma derogărilor repetate, obţinute de la Bruxelles. Cel mai probabil în perioada imediat următoare, nu se vor mai oferii nici aceste derogări.

Stropiri cu produse care conţin neonicotinoide si care nu sunt sigure pentru albine, nu se mai fac în vegetaţie și nici în perioada de repaus vegetativ. Printre ultimele produse care conţineau neonicotinoide și care puteau fi folosite în stropiri, în perioada de repaus vegetativ, putem sa amintim Confidor Oil sau Nuprid Oil. Aceste produse, aveau ca substanţă activa imidacloprid și erau printre cele mai cunoscute, pe acest segment.  Comercializarea și folosirea lor a fost interzisă.

Știaţi că pe piaţă găsim neonicotinoide omologate ca sigure pentru albine?

Cu siguranţă aţi auzit de produse ca Biscaya, Calypso, Mospilan. Pe toate grupurile de albinărit, pomicultura, legumicultură, aceste produse sunt recomandate ca sigure pentru albine. Eticheta produselor de asemenea spune că sunt sigure pentru albine. Ceea ce puţin știu este că tiaclopridul, substanţa activă din Biscaya și Calypso, respectiv acetamipridul, substanţa activă din binecunoscutul insecticid Mospilan sunt neonicotinoide.

Alte produse care conţine tiacloprid  sunt Proteus OD 110 (tiacloprid + deltamentrin) , respectiv  Inazuma® (acetamiprid + lambda cihalotrin). Aceste produse mai conţin fiecare încă o substantă activă de contact, deltametrin, respectiv lambda cihalotrin. Acestea nu sunt neonicotinoide, dar  omoară albinele. Din acest motiv aceste două produse nu sunt recomandate sa fie folosite în perioada de înflorit. Surprinzător nu, ca un insecticid să conţină un element din grupa neonicotinoide, care protejeaza albinele si încă o substanţă activă din altă grupă, care le distruge!? Cred că această informaţie va surprinde pe mulţi. Acesta pentru mine este încă un argument, pentru care îmi menţin ideea că moartea albinelor are la bază multe alte cauze.

Motivul pentru care mor albinele în România

Apicultorii observă mortalitatea din stupină și imediat dau vina pe neonicotinoide, când de fapt albinele au fost ucise de insecticide care au substaţe active din altă categorie chimică.

De fapt pentru mulţi apicultori neonicotinoide = insecticide. Total fals! Insecticidele au substanţe active din mai multe grupe chimice de substanţe, iar neonicotinoidele sunt doar o grupă chimică din multe altele.

Comercializarea la liber a pesticidelor

La ţară, din fericire oamenii încă se mai ocupă de agricultură. Chiar dacă în general, au lăsat cultura mare deoparte, românii mai fac legumicultură. De asemenea la casa fiecărui român de la ţară, putem să găsim și o mică livadă cu pomi fructiferi.

Dacă acum 15-20 ani, foarte puţini ţărani își stropeau legumele, pomii fructiferi cu pesticide, acum această practică este foarte extinsă. Acest lucru se poate deduce ușor, din numărul tot mai mare de fitofarmacii existente pe piaţă. Pesticidele se pot cumpăra și online, deci această piaţă a luat avânt.

Consecinţa comercializării la liber a pesticidelor este că, oricine poate să folosească ori ce fel de insecticid, în ori ce perioadă, fără a putea fi verificat.  Chiar dacă pe un anumit produs este specificat faptul că, nu se aplică în perioada de înflorit, mulţi nu ţin seama de acest aspect. Oamenii își stropesc culturile înflorite, iar albinele sunt lovite puternic exact când făceau un bine și polenizau cultura.

Apicultorii observă mortalitate în stupină și sunt legaţi de mâini, nu pot face nimic. De vină poate fi ori ce consătean, pe o rază de cca 2 kilometrii. Astazi poate să stropească un vecin aflat la 2 metri de stupină, iar mâine altul aflat la 50 m sau 2000 m. În perioada de înflorit a pomilor fructiferi, apicultorii oricând se pot aștepta la surprize neplăcute. Frustrant e că nici nu prea poţi afla de unde a plecat problema, cine și cu ce a stropit.

În foarte multe cazuri, pagubiţii dau vina pe neonicotinoide, cu toate că acestea nu mai sunt folosite de ani buni în stropirile din perioada de vegetaţie. Asta pentru că pentru mulţi apicultori și nu numai,  toate insecticidele sunt neonicotinoide.

Aplicarea iraţională a pesticidelor în grădinile particulare

Nu ori ce insectă, care poposește pe un pom fructifer este neapărat un dăunător. De asemenea, dacă găsim un dăunător pe un pom fructifer, asta nu înseamnă că imediat trebuie stropit cu insecticid. Sunt noţiuni, reguli, de care trebuie să fie ţinut seama. Sfaturile trebuie nuanţate, în funcţie de situaţie, iar acest lucru nu se întâmplă.

În fitofarmacii vin oamenii cu câte o frunză afectată de o boală sau dăunător și pleacă de acolo, nu de puţine ori, cu produse fitosanitare pentru un adevărat cocktail. Eram odată într-o asemenea fitofarmacie, unde o doamnă a venit cu o crenguţă de Buxus atacată de afide. Problema putea fi rezolvată cu un simplu insecticid, unul care proteja și albinele. Cu un pliculeţ în valoare de 4 RON, doamna își rezolva problema. În schimb pe lângă insecticid, doamna a mai plecat cu încă un pliculeţ care conţinea fungicid, iar într-o seringă, deși vânzarea la vrac a pesticidelor este interzisă, a mai primit și ceva tebuconazol (fungicid). Așadar, în loc să cumpere un produs de 4 RON, a lăsat în magazin 15 RON, deși nu era nevoie.

Insecticidele și în general produsele de protecţia plantelor, de foarte multe ori nu sunt aplicate atunci când trebuie. Mai mult, nu sunt respectate dozele recomandate de către producător. Omul își spune: „Sa aibă efect!” și mărește doza. Uite așa, chiar și un insecticid, care în doză normală nu afectează albinele, la doză mărită poate avea efect negativ asupra lor.

Prin aplicarea defectuasă a pesticidelor, dăunatorii devin tot mai rezistenţi la insecticide, bolile tot mai agresive și rezistente la fungicide și apar chiar buruieni rezistente la erbicidele actuale.  Foarte puţini fermieri se gândesc la aceste aspecte.

Lipsa de specialiști în ferme

Agricultura din România duce mare lipsă de specialiști. Nu am la îndemână o statistică oficială, însă se vehiculează că doar două procente din fermele din România au tehnologia stabilită de un inginer agronom. Marea masă a fermierilor își stabilesc tehnologia în funcţia de ceea ce-i recomandă distribuitorul, producătorii de imputuri sau de ceea ce face un fermier vecin. Vânzarea se face din birou, aproape de fiecare dată.

Ca și consultant, nu de puţine ori m-am întâlnit cu situaţia în care, fermierul a cumpărat un insecticid deși nu era nevoie de aplicarea unui insecticid, sau produsul cumpărat nu era potrivit situaţiei din câmp. De foarte multe ori, fermierii aplică insecticide atunci când nu este nevoie, iar apoi vin și repetă tratamentul, când situaţia poate chiar o cere. În plante se vor acumula cantitaţi ridicate de insecticid cu posibile repercursiuni negative asupra mediului și chiar a consumatorului final.

Termeni ca, pragul economic de dăunare, sunt necunoscuţi în majoritatea fermelor. Nu de puţine ori fermierii își încarcă factura cu produse de care nu aveau nevoie.

Din păcate, activitatea de consultant în agricultură, deocamdată la noi în ţară nu prea există, deși în afara ţării aceasta activitate este una normală. Prin urmare, fermierii își preiau toate informaţiile de la cei care sunt interesaţi să vândă, conflictul de interese fiind unul evident.

Lipsa unui specialist în fermă, care să cunoască situaţia la zi din câmp, crează premizele aplicării iraţionale a pesticidelor, cu repercursiuni negative asupra albinelor și entomofaunei utile.

Nepăsarea sau lipsa de experienţă a fermierilor

Am întâlnit și asemenea situaţii din păcate.  Fermieri care din nepăsare faţă de ceilalţi, recurg la soluţii care provoacă dezastre în stupine. Legislaţia este prea blândă, pentru astfel de situaţii.

Un alt aspect important ar fi faptul că pe o rază de 2 km, putem să găsim 2 – 3 sau chiar mai multe ferme. Sunt culturi agricole, iar exemplul cel mai bun este rapiţa, care în perioada înfloritului necesită foarte multe stropiri. Apicultorii trebuie să fie zilnic pe fază. Să își inchidă stupii, atunci când sunt anunţaţi că urmează să se facă o stropire cu insecticid. Acest lucru este greu de făcut, mai ales pentru apicultorii amatori. Aceștia au un job și nu pot să fie prezenţi zilnic în stupină. Chiar și apicultorii care sunt zilnic lângă albine, dacă au în jur 3-4 ferme, ajung ca aproape zilnic să închidă și să deschidă stupii.

Acesta este un motiv pentru care este esentiala aplicarea în perioada de înflorit doar a insecticidelor omologate pentru această perioadă. Pe lângă albine oricum mai sunt bondari, albine sălbatice, insecte care sunt deosebit de importante pentru mediu. Protejarea lor este esenţială pentru un mediu sănătos.

Dacă s-ar utiliza în perioada înfloritului doar substanţe omologate, nu am  avea probleme cu moartea albinelor. Însă sunt fermieri care în perioada de înflorit, pe lângă aceste substanţe, mai adaugă și alte produse neomologate. Spre exemplu substanţe active ca cipermetrin, alfa-cipermetrin, deltametrin sunt foarte puternice, au un miros specific foarte respingător. Moartea dăunătorilor, dar și e albinelor survine aproape instantaneu. Mai mult, având un miros repingător, dăunătorii dar și albinele ocolesc o scurtă perioadă cultura agricolă. Albinele având miros respingător de la insecticid, nu mai sunt primite în stup și mor în faţa urdinișului.

Marele paradox

La rapiţă, polenizarea făcută de albine este esenţială. Sunt studii care au arătat că prezenţa a cel puţin 3 stupi la un hectar de rapiţă aduce un randament de producţie de 40-50%. Fermierii pot observa foarte ușor efectul prezenţei albinelor în cultura de rapiţă. Spre exemplu atunci când temperatura scade sub 10 – 15 grade, fermierii pot observa că ramificațiile culturii de rapiță nu produc silicve.

De foarte multe ori, fermierii spun că lipsa silicvelor de pe ramificații se datorează frigului. De fapt, lipsa silicvelor se datorează lipsei unei insecte care să fi polenizat cultura. La temperaturi scăzute nici albinele nu zboară. Omorând albinele sau stropind cu substanţe care îndepărtează polenizatorii, de fapt fermierii își reduc singuri șansele unei producţii ridicate de rapiţă.

Schimbări climatice, apicultori nepregătiţi pentru aceasta situaţie

Au trecut aproape 20 ani de când microbul albinăritului m-a prins. Am învăţat apicultură de la un apicultor bătrân, avea peste 70 ani și peste 40 de ani experienţă în albinărit. Biblioteca lui era plină de cărţi de apicultură și caiete de observaţii din stupină. Mă întreb adesea, oare câţi dintre apicultorii din ziua de astazi, au un caiet cu observaţii din stupină. În satul meu în respectiva perioadă era doar un singur apicultor, eu am fost al doilea. Acum în sat sunt 5 persoane care se ocupă de albine, ca apicultori amatori. În ţară numărul apicultorilor a crescut foarte mult. Mulţi dintre acestia, după un an de apicultură deja sunt mari specialiști și încep să ofere sfaturi pe reţelele de socializare.

Bolile și mai ales dăunătorii fac mare prăpăd în foarte multe stupine. Tratamentele nu sunt făcute la timp, de multe ori nu se respectă dozele sau indicatiile de pe eticheta produsului, pentru ca efectul să fie maxim. Uite așa în timp, asta în condiţiile în care în general fumigaţia pentru varroa se face cu o singură substanţă activă, dăunătorul pare să nu mai răspundă așa bine tratamentului. Mortalitatea în stupine devine ceva frecvent. La fel de frecvent apar situaţiile în care familiile de albine nu se dezvoltă așa cum trebuie, iar asta tot din vina paraziţilor. Mulţi apicultori dau vina pe neonicotinoide, cand de fapt problema este în cu totul altă parte.

Schimbările climatice

Un alt motiv foarte important pentru care albinăritul nu mai este ceea ce a fost acum 15-20 ani sunt schimbările climatice. Apicultorii sunt printre primi care și-au dat seama că ceva s-a schimbat în ceea ce privește clima. Anotimpurile nu se mai succed așa cum trebuie. Când vine primăvara, temperatura este de multe ori prea ridicată. Asta înseamnă o dezvoltare mai timpurie a vegetaţiei, însa apoi survin temperaturi foarte scăzute, sau ploi de lungă durată. Se ajunge de foarte multe ori ca salcâmul să fie pierdut, apicultorii să nu fructifice acest cules.

Apoi vine perioada de vară, care este fie foarte secetoasă, temperatura pârjolind practic toată vegetaţia, sau așa cum a fost în 2018 și 2019, să avem ploi dese și importante cantitativ, albinele stând mai mult în stupi decât la cules. Cei mai afectaţi de această situaţie sunt cei care fac albinărit staţionar, nu de puţine ori aceștia rămânând cu bidoanele de miere goale, trecând anul în pierdere.

În această situaţie, apicultorii  cumpără mătci de la persoane care știu să își laude marfa. Au început chiar să cumpere rase de albine venite din exterior, riscând să distrugă ceea ce natura însăși a ameliorat în mii de ani de selecţie.

În lipsa culesului din luna august-septembrie, foarte multe familii de albine intră în iarnă cu hrană sintetizată din zaharuri. Această hrană este cumpărată sau preparată acasă de fiecare apicultor. Oricum, trecerea albinelor pe hrană sintetizată în fabrici, nu are cum să nu afecteze albinele. Mie nu mi se pare o coincidenţă faptul că odată cu apariţia hranei artificiale, albinele parcă își pierd imunitate. Ca si în SUA, dar la scară mai mică si in Romania încep să apară probleme grave în stupine.

Viitorul agriculturii în România – prinși din nou nepregătiţi

În UE folosirea pesticidelor tinde să fie tot mai strict reglementată. Vor rămâne și vor fi omologate produse de uz fitotehnic, mai puţin periculoase pentru mediu. Despre neonicotinoide în curând vom vorbi doar la trecut.

Piaţa produselor ecologice va exploda în viitorul apropiat. Mulţi vor crede probabil că, pesticidele ecologice vor fi utilizate doar în fermele ecologice. Total greșit! Aceste produse în viitorul apropiat vor fi utilizate și în fermele clasice. În întreg lanţul tehnologic, vor fi inserate și verigi, care până în prezent erau prezente doar în fermele ecologice. Acest proces a început și se derulează în faţa ochilor noștri.

Spre exemplu în toamna anului 2019 au fost companii de seminţe care au tratat seminţele cu Integral® Pro. Acest tratament biologic are la bază Bacillus amyloliquefaciens. Produsul nu afectează albinele sau entomofauna utilă, stimulează sistemul imunitar al plantelor de rapiţă, având și rol fungicic. Mai mult, protejează plăntuţele de rapiţă de atacul purecilor.

O mare problemă însă va fi lipsa de specialiști. Cum am specificat mai sus, în marea majoritatea fermelor din România, tehnologia nu este gândită de un specialist. Pesticidele  clasice, dar mai ales cele BIO, au eficacitate maximă atunci când sunt aplicate în momentul optim. Acest moment optim, depinde de biologia parazitului care trebuie combatut. Majoritatea fermierilor nu au cunoștinţe de entomologie sau fitopatologie. Prin urmare riscul ca aplicarea produselor de uz fitosanitar să fie făcută discreţionar este uriaș.

Vă aștept să lasaţi un comentariu vis a vis de modul cum relaţionati cu fermierii sau cu apicultorii, dupa caz. Unde au apărut probleme și bineînţeles ce anume ar trebui făcut pentru armonizarea relaţiei dintre părţi.

Va salut și vă urez recolte profitabile!