Fainarea graului – simptome și modalităţi eficiente de control

Fainarea graului este provocată de Blumeria graminis (sin. Erysiphe graminis ). Boala se manifestă puternic în primăverile reci și cu umiditate ridicată. Pierderile de producţie cauzate de fainarea graului pot fi semnificative, cu toate acestea foarte rar se întâmplă acest lucru.

Atacul se poate manifesta pe tulpină, frunze, teaca frunzelor și foarte rar pe spic. Primele infecţii pot să apară încă din toamnă, însă problemele cele mai mari apar primăvara, în perioada martie-aprilie. Odată ce temperatura a crescut și depășește 28°C, iar umiditatea este scăzută, atacul se oprește.

Fainarea graului– simptome

Simptomele pot să cuprindă ușor întreaga treime inferioară a plantelor, putând să se extindă pe întreaga plantă. La început în zona în care a avut loc infecţia, apar pete mici de culoare verde-gălbui. Apoi zonele afectate sunt practic acoperite de niște „perniţe” lipicioase, formate din miceliul ciupercii. Respectivele perniţe cresc ca și suprafaţă, putând să învelească tulpina într-o pâslă lipicioasă de culoare alb murdar.

Aproape întreg aparatul vegetativ al ciupercii se formeză în afara plantei. Doar haustorii, cu care ciuperca străpunge epiderma, crește în interiorul plantelor atacate. Chiar și fructificaţiile ciupercii se dezvoltă în exteriorul plantei, pe pâsla de miceliu format. Punctele închise la culoare formate pe pâsla miceliană sunt de fapt conidioforii în interiorul cărora se formează conidiile.  Sub pâsla de făinare, organele atacate încep să își schimbe puternic culoarea, la final organele afectate se îngălbenesc total și mor.

Factorii care înlesnesc infecţia cu fainarea graului

Toleranţa genetică a soiurilor la fainarea graului

Soiurile de grâu prezintă toleranţă diferită la făinarea grâului. În perioada în care lucram în cercetare, ţin minte cât de heterogen era câmpul de grâu în privinţa susceptibilităţii la apariţia acestei boli. De la linii de grâu care nu prezentau nici măcar un simptom, la altele care erau foarte sensibile, fiind puternic infectate.

Recomandarea ar fi ca fiecare dintre dumneavoastră, să efectueze în propria fermă, mici observaţii în ceea ce privește toleranţa soiurilor la principalele boli. Având în vedere numărul mare de soiuri de grâu existent pe piaţă, cu potenţial de producţie și calitate destul de apropiat, avem privilegiul ca prin mici observaţii, să introducem în propria fermă, material cu toleranţă crescută la principalele boli. Vom câștiga eficacitate ridicată în urma stropirilor cu fungicide și nu vom oferi patogenilor șansa de a forma rase fiziologice noi, poate mai rezistente și cu virulenţă crescută.

Aplicarea regulatorilor de creștere

Prin aplicarea regulatorilor de creștere se urmărește în principal scurtarea internodurilor, controlând astfel talia plantelor. Foliajul cerealelor rămâne însă același. O posibilă consecinţă nedorită ar fi că, întreg lanul va fi mult mai dens în material vegetal. Umiditatea, mai ales în treimea inferioară, va râmâne o perioadă mai lungă activă pe frunze și tulpină, crescând astfel șansa ca bolilor foliare, inclusiv făinarea grâului, să producă infecţii.

Umiditatea

Umiditatea poate influenţa atât pozitiv cât și negativ infecţia cu Blumeria graminis. Fainarea graului preferă ca perioadele cu umiditate să alterneze cu cele călduroase. Puţin vânt, care să ajute fructificaţiile să se miște liber prin lan este un alt factor favorabil acestei boli. Prin urmare, mai ales acolo unde cerealele se irigă, sunt create artificial, condiţiile perfecte pentru făinare.

Ploile dese, apa liberă ajunsă pe conidiofori din contră, înhibă dezvoltarea și propagarea în masa de grâu de noi conidii. Prin urmare putem concluziona că făinarea grâului preferă ca perioadele cu umiditate, să alterneze cu cele călduroase, puţin uscate chiar.

Tehnologia aplicată în fermă

Rezerva de patogeni se poate menţine ridicată atunci când se practică monocultura. În ultima perioadă se practică menţinerea terenurilor verzi folosind un amestec de rapiţă și cereale. Cultura verde poate fi folosită de patogeni pentru a se menţine activi, fiind pentru perioada de toamnă, o sursă importantă de conidii, care apoi preluaţi de vânt, pot ajunge în lanurile de grâu.

Fertilizarea puternică cu azot poate duce la o creștere vegetativă puternică, într-o perioadă scurtă de timp. Astfel de culturi sunt expuse atacului produs de patogeni. Fosforul și potasiul în principal, pot să contrabalanseze din posibilele efecte negative ale azotului.

Densitatea ridicată menţine umiditate la nivelul treimii inferioare a lanului de grâu. Acolo unde lanul are o densitate ridicată, va trebui să fim foarte atenţi la activitatea patogenilor.

Buruienile nu sunt dăunătoare, doar datorită concurenţei pentru apă și nutrienţi. Turiţa spre exemplu poate acoperii cultura de grâu, împiedicând lumina să pătrundă în interiorul lanului. Acolo unde se întâmplă acest lucru, cu siguranţă vom avea și umiditate ridicată. Toate acestea, constituie condiţii propice instalării de boli.

Fainarea graului –  T0, T1 si T2

Tratament T0

Fiecare soi de grâu are o toleranţă diferită la principalele boli ale foliajului (făinare, septorioză, rugini, etc.). Acolo unde soiul este foarte sensibil sau poate datorită altor condiţii foarte propice atacului produs de patogeni, nu de puţine ori se impune un T0 încă din toamnă. Acest tratament însă nu este o regulă ci doar o excepţie, care poate fi evitată având în fermă, un soi de grâu cu toleranţă crescută la boli  și printr-o foarte bună agrotehnică.

Datorita schimbărilor climatice, putem avea toamne cu ploi însemnate si ierni foarte blânde. In asemenea situație, sunt patogeni cum este si cazul făinării, care pot rămâne activi chiar si in anotimpul rece. Impactul lor asupra producției poate fi ridicat, asta mai ales daca si primăverile sunt capricioase si condițiile nu permit intervenția cu fungicid.

Tratament T1 și T2

În perioada de primăvară, de la începutul alungirii paiului, până în perioada apariției spicului, un spectru larg de boli foliare, pot să își facă apariția. Tratamentul îl efectuăm împotriva întregului spectru de patogeni, inclusiv pentru făinarea grâului. Sunt de preferat fungicidele, care conțin mai multe substanţe active, care se completează una pe cealaltă, având modalităţi diferite de control al patogenilor.

Pentru controlul făinării în programul de protecţie împotriva patogenilor, putem  include unul din fungicidele din lista de mai jos. Aceste fungicide pot fi utilizate singure sau în diferite combinaţii, astfel încât spectrul de combatere a patogenilor să fie cât mai larg. Toate produsele de mai jos sunt omologate si pentru controlul făinării.

Fainarea graului – fungicide omologate 

Sunt ferme sau în care, împotriva bolilor foliare se practică doar un tratament (T1). În schimb în fermele mari, cu experienţă largă în cultivarea cerealelor păioase, doar împotriva bolilor foliare, se efectuează două tratamente (T1 și T2), urmând ca apoi pentru combatarea fuzariozei, să se intervină cu încă un tratament (T3). Numărul de tratamente depinde foarte mult de rezerva de patogeni din zonă, presiunea de infecţie datorată condiţiilor climatice și bineînţeles sensibilităţii la patogeni al cultivarului.

În funcţie de presiunea de infecţie, condiţiile climatice, dacă aplicarea este preventivă sau și curativă, formularea produsului, perioada de timp în care noi aproximăm că avem nevoie protecţie până la următoarea aplicare cu fungicid (T2 sau T3), costuri, vom alege fungicidul sau combinaţia potrivită de fungicide.

Fungicide omologate pentru a controla

fainarea graului

Tabel 1

• Respectaţi cu stricteţe recomandările producătorului!

Recolte profitabile sa aveti colegi!