Ceutorhynchus napi – cum se tine sub control gargarita tulpinilor de rapita

Extinderea suprafețelor cultivate cu rapiță a favorizat apariția și răspândirea unor dăunători specifici, printre care se numără și Ceutorhynchus napi, cunoscut drept gărgărița tulpinilor de rapiță. Acest dăunător, împreună cu alte specii din același gen, afectează grav culturile din familia cruciferelor (Brassicaceae), inclusiv varza, conopida și broccoli. Alaturi de C. napi in acest articol veti gasi informatii detaliate si despre Ceutorhynchus pollidactylus, daunator care isi intersecteaza prezenta cu cea a C. napi si care produce paguce similare cu cele ale gargaritei tulpinilor de rapita.

Inițial, atacurile sale erau rare și sub pragul economic de dăunare, dar în prezent gestionarea acestui dăunător este esențială pentru menținerea rentabilității culturilor.

Principalele specii de Ceutorhynchus care afectează rapița în România

În România, trei specii din genul Ceutorhynchus sunt considerate dăunători importanți ai rapiței:

1. Ceutorhynchus napi – gărgărița tulpinilor de rapiță:
   Este cea mai cunoscută specie, provocând pagube severe prin larvele care distrug interiorul tulpinilor.
2. Ceutorhynchus pollidactylus (sin. Ceutorhynchus quadridens) – gărgărița tulpinilor de varză:
   Apare de obicei mai târziu decât C. napi și preferă temperaturi mai ridicate. Această specie își depune ouăle frecvent în perforațiile făcute de C. napi, ceea ce le permite celor doua specii, să coexiste pe aceeași plantă. In foarte multe zone, rapita de toamna este mai degraba atacata de gărgărița tulpinilor de varza, nu de C. napi.
3. Ceutorhynchus assimilis – gărgărița silicvelor de rapiță:
   Atacă silicvele tinere, însă daunele provocate de această specie rămân, în general, sub pragul economic de dăunare datorită tratamentelor aplicate anterior înfloritului.

Ceutorhynchus napi – Descrierea dăunătorului

Descriere morfologică

• Adulți: Culoare negru stralucitor, lungime între 3-4 mm, cu elitre striate longitudinal și perișori fini albi. In schimb, Ceutorhynchus pollidactylus are o culoare gri – negricioasa cu aspect mat, iar tarsurile și antenele (mai ales baza acestora) au o tentă roșiatică, ceea ce este o trăsătură distinctivă foarte vizibilă, pe care o putem utiliza pentru a-l deosebi de C. napi.
• Ouă: Alb-gri, ovale, cu lungime de aproximativ 0,8 mm.
• Larve: Alb-gălbui, fără picioare, cu cap chitinizat, brun.
• Pupe: Lungime între 2,2-3,7 mm.

Zona de iernare a daunatorului

Ceutorhynchus napi iernează sub formă de adulți, în stratul superficial al solului, în jurul plantei în care s-a împupat, fiind astfel foarte expus eliminarii, in timpul lucrarilor solului. Ceutorhynchus pallidactylus insa are un comportament migrator mai pronunțat comparatic cu C. napi. După ce se hrănește și își finalizează ciclul de viață,  adulții de C. pallidactylus se deplasează către margini de câmpuri sau habitate adiacente pentru iernare.

Probabil acesta este si motivul pentru care C. pallidactylus s-a raspandit mult mai puternic comparativ cu C. napi, iar in acest moment sunt zone intinse la nivelul Romaniei, in care C. pallidactylus este specia predominanta.

Momentul apariției adulților și sincronizarea cu fenologia rapiței

Adultii de gargarita tulpinilor de rapita au nevoie ca solul sa atinga temperatura de 5-7° C pentru iesirea din hibernare. Temperatura ridicata, zilele insorite, umiditatea scazuta a solului, influenteaza pozitiv iesirea din hibernare. Adultii se hranesc cu frunze si tulpini de rapita, producand mici rosaturi superficiale. Acesta este inca un motiv pentru care daunatorul este atat de bine sincronizat cu perioada de vegetatie al rapitei.

Din ce motiv avem „atacul in valuri” al gargaritei tulpinilor de rapita?

Acest fenomen are legatura in primul rand cu faptul ca vorbim de doua specii de Ceutorhynchus, care au nevoi cu privire la temperatura usor diferit. Chiar daca zborul acestor doua specii se intersecteaza, curba de zbor a fiecaruia in parte este diferita. Intraspecific, aparitia masculilor are loc mult mai devreme in comparatie cu cea a femelelor.

Ceutorhynchus napi – gargarita tulpinilor de rapita

Masculii de C. napi încep să iasă din hibernare și să devină activi atunci când temperatura aerului depășește 7°C, dar activitatea lor este limitată în aceste condiții. Zborul semnificativ și migrarea către culturile de rapiță sunt observate frecvent la temperaturi de peste 9°C.
Totuși, zborul intens și împerecherea sunt corelate cu temperaturi mai stabile de 9-12°C.

Femelele isi fac de regula aparitia la cca 7-14 zile de la aparitia primilor masculi, atunci cand temperatura este mai ridicata si mai stabila. Dimensiunea femelelor este mai ridicata decat cea a masculilor. Intreg zborul adultilor dureaza in jur de 2-3 saptamani, fiind sincronizat cu fazele timpurii de alungire a tulpinii rapiței (BBCH 22-25). Imediat dupa aparitia femelelor are loc imperecherea si depunerea oualor. 

Ceutorhynchus pollidactylus – gărgărița tulpinilor de varză

Masculii de C. pollidactylus apar mai târziu decât cei de C. napi, în general la temperaturi de peste 12°C. Aparitia femelelor poate fi si mai intarziata, la cca 10-14 zile de la prima aparitie a masculilor. Din acest motiv, acolo unde avem ambele specii, putem avea senzatia unui singur zbor foarte lung sau al aparitiei daunatorului in valuri.  De fapt nu avem valuri ci doar doua specii, care ataca aproximativ in acelasi mod.

Corelat cu fenologia rapitei, C. pollidactylus isi face aparitia si ataca rapita in faza de alungire a tijei florale, insa in cazul acestei specii, femelele prefera tulpinile mai alungite (BBCH > 25).  Fiind foarte oportuniste, femelele de C. pollidactylus pot sa isi depuna ouale in zonele in care C. napi a provocat rosaturi sau unde gargarita tulpinilor de rapita deja are oua depuse.

Depunerea ouălor

Femelele gata împerecheate, vor depune ouă în orificiile produse cu ajutorul rostrului in tulpina rapiței. Din punct de vedere fenologic, rapița este in perioada de alungire a tulpinii, in perioada in care femela își depune ouăle. Rostrul este acel organ bucal al insectei, care seamănă cu o trompă rigidă (vezi foto cu adulții de Ceutorhynchus). Ouăle vor fi depuse în interiorul tulpinii. Femela poate depună până la 60 ouă, defalcate de-a lungul intregii tulpini. Nici după depunerea ouălor, fermierul nu va sesiza nimic rău la cultura de rapiță.

Incubația ouălor durează aproximativ 1-3 săptămâni, iar stadiul de larvă  în jur de 3-5 săptămâni. Cele două stadii de dezvoltare, de ou și larvar sunt în strânsă legătură cu temperatura. Suma gradelor termice utile necesare pentru dezvoltarea insectei în stadiile de ou – larvă este de aproximativ 160˚C, zero biologic fiind 10˚C.  După cele 4 – 5 săptămâni, larvele gata dezvoltate părăsesc tulpinile de rapiță și migrează în pământ. Acolo are lor apariția pupelor, iar după aproximativ o lună noul adult este gata format. Noii adulți rămân în hibernare la nivelul solului până în perioada de primăvară, când dăunătorul își reia ciclul biologic.

Mod de dăunare Ceutorhynchus

Adulții se hrănesc foarte puțin. In general aceștia provoacă mici rosături la nivelul tulpinii, consumând din epiderma si foarte puțin din parenchimul tulpinii. Acesta este încă un motiv pentru care insecticidele care acționează prin contact si ingestie sunt mult mai eficiente comparativ cu cele cu acțiune sistemica. Atacul produs de adulți nu pune in pericol cultura de răpiță. In cazul in care adulții sunt deranjați, aceștia își strâng picioarele pe lângă corp si cad la pământ, unde sunt foarte greu de reperat. Din acest motiv, identificarea prezentei adulților se face cel mai eficient cu ajutorul capcanelor.

Pagubele importante ale gărgăriței tulpinilor de răpiță sunt datorate larvelor. Femelele depun zeci de ouă in zona de la baza pețiolului si in tulpina. Larvele sunt minatoare, consumând interiorul tulpinii si al ramificațiilor. Pe urmele lăsate de larve se vor instala patogeni. Intr-un final, întreaga zona din interiorul tulpinii va fi distrusa in totalitate.

Simptome ale atacului produs de gărgărița tulpinilor de răpiță

Simptomele atacului larvelor de Ceutorhynchus napi sunt destul de ușor de observat. Atacul se manifestă mai puternic în primăverile calde și bogate în precipitații. După ce larvele încep sa intre în acțiune, rapița răspunde prin modificări histologice. Părțile de deasupra înțepăturii se răsucesc în spirală. Ramificațiile acestea încep să se aplece, ca și cum s-ar ofilii. Plantele își încetinesc dezvoltarea. Florile de pe ramificații încep să cadă. Silicvele care rămân sunt fie goale, fie conțin un număr redus de boabe.

Plantele încep să reacționeze, în dorința lor de a fructifica puternic. Așa că mugurii dorminzi aflați în partea de sub înțepătură, încep să se dezvolte și să apară lăstari noi. Planta devine foarte stufoasă, cu ramificații, silicve respectiv boabe de diferite vârste. Prin urmare și ce mai rămâne de recoltat va fi destul de dificil de făcut. Această ultimă etapă apare cu predilecție în urma atacurilor foarte puternice.

Consumând măduva tulpinii, plantele devin goale pe dinăuntru. Rapița va avea capacitate mult redusă în ceea ce privește transportul nutrienților spre producție. Vom avea o scădere importanta de silicve si de boabe/silicva. Plantele își reduc perioada de vegetație, cu consecințe negative asupra masei hectolitrice.

O altă consecință negativă ar fi faptul că în interiorul plantelor se produc modificări prielnice instalării de boli. Fermierul va observa în urma combinei, tulpini în interiorul cărora în locul măduvei albe, se găsesc țesuturi îmbrăcate în miceliu gri spre negru. Acesta este un semn că ciupercile saprofite s-au hrănit din belșug.

Rămânând fără măduvă și cu tulpina slăbită, plantele pot să se frângă în urma vijeliilor. Nu de puține ori, am observat lanuri de rapiță căzute. La o simplă verificare a tulpinilor, se pot observa că acestea sunt goale pe dinăuntru. Acestea prezentând urme de excremente și perforații la nivelul tulpinii. Mulți dau vina pentru această cădere fie pe genetica hibridului de rapiță, fie pe atacul de Sclerotinia. Mai ales că în această perioadă deja larvele de Ceutorhynchus au părăsit plantele și sunt la nivelul solului.

Preferințe privind atacul

Multi fermieri considera în mod greșit că dacă au o densitatea mai ridicată a culturii, aceasta va compensa pierderile produse de Ceutorhynchus. De reținut ar fi faptul că densitatea plantelor, nu va avea nici un impact asupra atacului si nivelul pierderilor la hectar. Adulții preferă însă tulpinile mai puternic dezvoltate, cu diametrul ridicat. Așa că mare atenție la rapiță care a intrat foarte puternic în iarnă. Mare atenţie la rapița care în primăvara pleacă foarte puternic.  Aceste culturi vor fi preferate, prin urmare in acestea  va trebui să instalăm neapărat capcane. 

Adulții de Ceutorhynchus pot consuma ouă depuse de femele, atunci când acestea nu sunt prea bine fixate în interiorul tulpinilor sau au fost eliberați prea devreme.

Amplasarea capcanelor

Stabilirea momentului propice aplicării insecticidului

Gărgărița tulpinilor de rapiță nu depune ouă imediat după ce isi face aparitia. Procesul începe la aproximativ 10-15 zile de la primul val de masculi. Secvența biologică este următoarea:

• Apariția masculilor: Primul val de masculi Ceutorhynchus napi apare inițial în câmp, odata cu reintrarea rapitei in vegetatie, la temperaturi descrise mai sus;
• Apariția femelelor: După aproximativ 10-14 zile, apare al doilea val, format din femele.
• Împerecherea și depunerea ouălor: Femelele depun ouă în tulpina rapiței. Perioada o identificam rapid prin faptul ca zarim in cultura de rapita gargarite in procesul de fecundare, iar pe tulpini putem observa in mod razlet, mici rosaturi.

În această ultima etapa, butonul floral al rapiței este deja desprins de la sol, tulpina oferind condiții excelente pentru depunerea ouălor. Din acest motiv, intervenția cu insecticid la aproximativ 7-10 zile după apariția primilor adulți este considerată momentul optim pentru combaterea dăunătorului.

Recomandări pentru aplicarea tratamentelor:

1. Prima stropire se recomandă la aproximativ 7-10 zile după capturarea a peste 10 adulți în capcane, adaptând insa momentul în funcție de fenologia rapiței. Cu cat rapița este mai dezvoltata, cu tija florala mai bine pornita, cu atât reducem mai mult perioada de timp in care trebuie intervenit cu insecticid.
2. După tratamentul inițial, capcanele trebuie înlocuite pentru a monitoriza un eventual nou val de gărgărițe. De obicei acest al doilea val va controla Ceutorhynchus pallidactylus, specie care prefera o temperatura usor mai ridicata si o tija florala putin mai viguroasa pentru depunerea oualor.
3. Dacă în capcane apar mai mult de 10 adulți după primul tratament, se recomandă o a doua intervenție cu insecticid la cel puțin 7-10 zile distanță de primul tratament.

Aplicarea tratamentului:
Pentru o eficiență maximă, tratamentele trebuie efectuate după ora 10:00, când temperatura aerului depășește 12-15°C, asigurând o activitate intensă a adulților.

Modalități de combatere

1. Biologică

Cei mai mulți dăunători ai rapiței au dăunători naturali. Ȋn Europa sunt cunoscute peste 100 de specii care se hrănesc cu ouă, larve sau chiar adulți de Ceutorhynchus.  Majoritatea atacă ouăle și larvele, foarte puțini sunt cei care parazitează adulții.  Entomofauna utilă împotriva ouălor și larvelor de Ceutorhynchus face parte din familiile  Braconidae, Chalcoidea, Pteromalidae. Foarte importantă este familia Ichneumonidae, din care face parte speciile din genul Tersilochus, cei mai importanți paraziți ai ouălor și larvelor de Ceutorhynchus. Entomofauna utilă însă este tot mai puțin răspândită, având în vedere că stropirile intense cu insecticid a  avut un impact devastator asupra acestor populații.

2. Chimică

Stropirile cu insecticid vor viza adulții de Ceutorhynchus.  Nu există insecticid omologat care să combată ouăle și larvele aflate în tulpinile de rapiță. Stropirile împotriva adulților vor trebui sa fie efectuate înainte ca femelele să își depună ouăle.

Insecticid de contact vs cu actiune sistemica

În perioada în care zboară Ceutorhynchus, plantele au activitate metabolică scăzută, așa că frunzele preiau o cantitate mică de insecticid.  Adulții consumă oricum, o cantitatea foarte mica din plantă. Majoritatea studiilor cu privire la acești doi dăunători indica faptul ca insecticidele care acționează prin contact si ingestie sunt cele mai eficiente. Nu va recomand produsele sistemice, având in vedere ca sistemia poate fi afectata negativ de temperatura scăzută, specifica acestei perioade. Totusi in cazul in care conditiile meteo permit, atunci o combinatie contact-sistemic, poate avea o eficacitate mai ridicata si o perioada de protectie mult mai lunga.

Insecticide omologate pentru controlul gărgăriței tulpinilor de rapiță

Insecticide omologate pentru combaterea gărgăriței tulpinilor de rapiță sunt următoarele:

1. NEXIDE® 60 CS – contact
2. Syvanto®Energy 85 EC – contact + sistemic
3. Decis® Expert 100 EC – contact
4. FASTER DELTA – contact
5. Lamdex Extra – contact
6. Karate Zeon® – contact
7. Fastac® Active – contact
8. Delcaps 050 CS – contact
9. INAZUMA® – contact + sistemic
10. Exirel® – contact
11. Mospilan 20 SG – sistemic

Sper ca articolul să vă fie de folos!

Recolte profitabile pentru toată lumea!