Viespea neagră a prunelor mai este cunoscută ṣi sub denumirea de viespea neagră cu ferăstrău a prunelor. Această denumire provine de la faptul că femela acestei specii prezintă un ovipozitor cu aspect de ferăstrău, utilizat pentru a provoca o mică incizie la nivelul epidermei prunelor, ȋn interiorul căreia ȋṣi va depune ouăle.
Ȋn aceaṣi perioadă ȋn care avem zborul viespii negre (Hoplocampa minuta), ȋṣi are zborul ṣi viespea galbenă a prunelor (Hoplocampa flava). Viespea galbenă a prunului (Hoplocampa flava) și viespea neagră cu ferăstrău a prunelor (Hoplocampa minuta) sunt specii înrudite și au multe caracteristici comune. În practică, aceste două specii sunt adesea tratate împreună în programele de management al dăunătorilor din livezile de pruni, datorită similitudinilor în biologie și impact. Monitorizarea și tratamentele aplicate vizează de obicei ambele specii simultan.
Viespea neagră a prunelor (Hoplocampa minuta) – taxonomie
Ordinul: Hymenoptera
Din acest ordin fac parte foarte multe specii cunoscute, cum ar fi albinele, viespii, furnicile, etc. specii cu un comportament social foarte dezvoltat. Viespea neagră ȋn schimb este foarte solitară, ne fiind semnalizat până acum, să existe semnale de comunicare ȋntre indivizi. Hoplocampa minuta este atât de solitară ȋncât foarte frecvent ȋnmulṭirea speciei se face prin partenogeneză (din ouă nefecundate). Totuṣi, ȋn cadrul populaṭiei de viespea neagră (Hoplocampa minuta) avem ṣi indivizi rezultaṭi prin contactul sexual, care contribuie la creearea de diversitate genetică ȋn cadrul speciei.
Familia: Tenthredinidae
Spre deosebire de alte viespi, Hoplocampa minuta nu prezintă „talia de viespe” atât de pronunṭată. La o simplă analiză vizuală, adulṭii de viespea neagă a prunului seamănă mai mult cu albinele sălbatice, iar larvele seamănă mai mult cu omizile lepidopterelor, decât cu larvele tipice de viespi. Probabil din acest motiv apare atât de des confuzia cu larvele de viermele prunelor (Grapholita funebrana).
Specie: Hoplocampa minuta
În literatura științifică mai veche sau în anumite contexte regionale, specia poate fi întâlnită ṣi sub denumirea de Hoplocampa fulvicornis.
Descrierea dăunătorului
Adulṭii: au dimensiunea redusă, ȋn jur de 4-5 mm lungime. Culoarea corpului este preponderent neagră. Capul este negru cu ochi mari, compuṣi. Prezintă clipeus larg ṣi puṭin emarginat. Toracele are culoare neagră de nuanṭă uṣor metalică. Aripile sunt transparente, cu o rețea complexă de nervuri, care le oferă rigiditate și rezistență. Nervurile sunt vizibile și ajută la determinarea identității speciei. Aripile sunt de obicei ținute plat pe spatele corpului, atunci când insecta este în repaus.
Picioarele din față sunt mai scurte decât cele din spate ṣi sunt special adaptate pentru a-i oferi mobilitate, esențială pentru hrănirea din bobocii florali. Picioarele sunt predominant maronii, cu nuanțe de negru mai accentuate la femur și tars. Masculii prezintă antene scurte ṣi robuste, iar femelele prezintă antene lungi ṣi subṭiri. Culoarea antenelor este brun-negricioase la ambele sexe.
Oul: este de culoare albă, uṣor translucidă, având dimensiunea redusă, de aproximativ 1-2 mm. Forma ouălor este ovoidală, iar textura netedă uṣor lucioasă.
Larva este o omidă falsă, care la completa dezvoltare, ȋn funcṭie de mediu, disponibilitatea hranei ṣi factorul genetic, poate ajunge la o lungime de are 8-12 mm. Culoarea larvelor este albicioasă, spre alb-crem. Larvele au un cap mic, rotund, de culoare maro. Prezintă 7 perechi de picioare abdominale false, care ajută larva să se miṣte. Ultima pereche de picioare abdominale se termină printr-un apendice anal (pseudopod anal), de culoare ȋnchisă, care ajută larva să se fixeze ȋn timpul hrănirii.
Larvele trec prin 5 stadii de creṣtere. Ȋn primul stadiu de creṣtere, larvele intră ȋn interiorul prunelor, iar următoarele 4 stadii le petrece ȋn interiorul fructului atacat. La atingere, larvele de viespea neagră se curbează ȋn forma literei „C”. După ce depăṣesc stadiul 3 de creṣtere, larvele dacă sunt atinse sau strivite, vor secreta un lichid urât mirositor (benzaldehidă), ca de ploṣniṭă.
Pupa este alb-gălbuie, invelită intr-un cocon mătăsos, impregnat cu particule de pământ. Spre finalul perioadei de pupă, culoarea devine treptat maro deschis.
Viespea neagră a prunelor (Hoplocampa minuta) – ciclul biologic
Hoplocampa minuta este un dăunător specializat strict pe atacul speciilor din genul Prunus. Daunatorul are o singură generaṭie ȋntr-un an (univoltină), cea mai mare parte din timp, petrecând-o sub formă de larvă. Doar ȋn perioada ȋn care prunul este ȋnflorit, viespea neagră a prunelor se află ȋn faza biologică de adult.
Ciclul biologic a dăunătorului este strâns sincronizat cu perioada de înflorire a prunului. Primii adulṭi apar ȋn perioada ȋn care, prunii sunt ȋn fenofaza de boboc alb. Ȋntreg zborul adulṭilor, inclusiv fecundarea ṣi depunerea ouălor are loc ȋn perioada ȋn care prunii sunt ȋnfloriṭi.
Apariṭia adulṭilor este corelată cu temperatura solului, iar ȋnflorirea prunilor este influenṭată puternic de temperatura aerului. Sunt ani ȋn care sincronizarea ȋnfloriri prunilor cu apariṭia adulṭilor este foarte bună, iar atunci avem un atac puternic al dăunătorului. Ȋnsă sunt ṣi situaṭii, ȋn care ȋnflorirea prunilor să fie ȋntârziată sau din contră decalată faṭă de normal. Ȋn astfel de ani, sincronizarea ȋntre zborul dăunătorul ṣi ȋnflorirea prunilor, poate să fie afectată, iar atacul dăunătorului, să fie de intensitate mai scăzută.
Se pare că anumite soiuri de prun a căror fructe secretă substanṭe, care atrag dăunătorul. Din acest motiv sunt pe piaṭă soiuri de prun, care sunt mai predispuse la atacul provocat de viespea neagră a prunelor. Ȋn prezent sunt studii, care au ȋn tematică, utilizarea acestor substanṭe ȋn dezvoltarea de diferite tehnici de control al dăunatorului. Pe viitor să sperăm că vom putea utiliza capcane, care conṭin atractant, la fel cum se procedează ṣi cu alṭi dăunători.
Adulṭii se hrănesc cu polenul ṣi nectarul florilor de prun, această perioadă fiind foarte scurtă. Spre finalul perioadei de inflorit are loc fecundare ṣi depunerea ouălor. Femelele pot să depună ouă ṣi fără fecundare. Femela prezintă un ovipozitor, sub formă de ferăstrău, cu care creează ȋn caliciu o mică incizie, ȋn care ȋṣi va depune oul. O femelă poate depune până la 70 ouă.
Eclozarea ṣi apariṭia primelor larve are loc de obicei ȋn perioada de cădere a petalelor. Larvele migrează din zona receptaculului (partea exterioară a florii) spre interiorul florii, unde găseṣte fructul ȋn formare, ȋn care intră prin zona codiṭei. Prima dată distruge sâmburele, iar apoi pulpa fructului. Când fructul nu-i mai asigură suficientă hrană, larvele ies afară din fructul afectat, de obicei la adăpostul nopṭii ṣi atacă o altă prună. O singură larvă poate distruge ȋntre 3 ṣi 6 prune. Fructele afectate ȋṣi opresc creṣterea ṣi apoi cad.
Larvele trec prin 5 stadii de creṣtere. Atunci când larvele ajung la maturitate, ies afară din ultimul fruct atacat ṣi prin cădere ajung la nivelul solului. Aici pătrund ȋn sol, unde ȋn funcṭie de gradul de tasare, umiditate ṣi structura solului, pot migra la adâncimi de 2-10 cm. Ȋn cazuri excepṭionale larvele pot ajunge la adâncimi chiar ṣi mai mari de 20 cm. Ajunsă la adâncimea dorită, larvele ȋṣi construiesc coconi de pământ, care le vor proteja până la primăvară, când vom avea din nou tranformarea larvelor ȋn pupe ṣi bineȋnṭeles, apariṭia noilor adulṭi de viespea neagră a prunului.
Viespea neagră a prunelor (Hoplocampa minuta) – simptome, impact economic
Simptomele sunt foarte evidente ȋncă din momentul ȋn care fructele sunt vizibile. Larvele pătrund ȋn fruct lăsând mici orificii rotunde sau ovale ȋn pulpa fructului, care se vor brunifica. De multe ori ȋn respectiva zonă, prunele secretă clei, care este uṣor de identificat. Cleiul ȋnsă, poate să apară ṣi din cauza altor dăunători ca viespea sâmburilor de prun sau viermele prunelor.
Lăsând deoparte diferenṭele morfologice sau de colorit ale larvelor, care poate sunt greu de diferenṭiat de majoritatea pomicultorilor, totuṣi pe baza mai multor simptome, putem să ne dăm seama foarte uṣor, care din cei trei dăunători ne-a atacat prunele.
Atunci când fructele sunt atacate de viespea neagră, ȋn zona de intrare a larvei ȋn fruct, pot să apară uṣore urme de clei. Dacă desfacem pruna ȋn două, vom putea observa galeria plină de excremente, care traversează pulpa prunului până la sâmbure. Larvele de viespea sâmburelui, consumă sâmburele, prin urmare, lipsa sâmburelui este un simptom clar de atac al Hoplocampa minuta.
Poate cel mai uṣor de identificat ṣi de diferenṭiat este atacul produs de viespii sâmburilor de prun (Eurytoma schreineru). Ȋn cazul acestui dăunător putem observa uṣoare urme de clei (nu este o regulă, din contră o excepṭie), ȋnsă dacă desfacem pruna, vom observa că pulpa prunului este ȋntreagă, fără galerii sau urme de excremente. Sâmburele este ȋntreg, ȋnsă dacă-l spargem uṣor, vom putea găsi larva ascunsă ȋn el.
Clei ȋn cantitate mai ridicată găsim atunci când fructele sunt atacate de viermele prunului (Grapholita funebrana). Ȋn cazul viermelui prunelor ȋnsă, galeriile cu excremente sunt greu vizibile din exterior. Ceea ce poate diferenṭia clar acest atac, de cel al viespii negre a prunului este faptul că, ȋn cazul atacului produs de viermele prunului (Grapholita funebrana), sâmburii prunelor rămân intacṭi, neafectaṭi de atacul larvelor. Ȋn zona sâmburilor ȋnsă vom găsi cantităṭi ridicate de excremente. Având ȋn vedere că prunele nu ȋṣi pierd sâmburii, ci rămân viabile o perioadă mai lungă de timp după atac, prunele secretă o cantitate mai ridicată de clei.
Pierderile economice provocate de viespea sâmburilor de prun pot fi foarte ridicate. Ȋn caz de atac puternic, se poate ajunge la pierderi de peste 90% din producṭia de prune.
Viespea neagră a prunelor (Hoplocampa minuta) – plan de tratament
Vârful de zbor ṣi depunerea ouălor are loc ȋn perioada de ȋnflorit, fenofază ȋn care albinele ṣi polenizatorii sunt foarte activi. Pentru această perioadă nu avem metode omologate de control cu eficacitate ridicată, aplicarea de insecticide fiind interzisă.
Pentru un control foarte bun ȋnsă sunt totuṣi două momente, peste dacă nu trecem, viespea neagră poate fi controlată foarte eficient. O parte din adulṭi pot fi controlaṭi printr-o stropire ȋn perioada de boboc alb. Ȋn respectiva perioada deja o parte din dăunători sunt prezenṭi, iar insecticidul poate acṭiona direct asupra acestora.
Al doilea moment, cel mai important este stropirea cu insecticid din perioada ȋn care prunii sunt ȋn fenofaza de cădere a petalelor (cel putin 25-30% din petale cazute). Ȋn această fenofază are loc eclozarea ouălor ṣi apariṭia de larve. Imediat după acest moment, larvele migrează spre fruct ṣi dacă au reuṣit să intre in prunele, care sunt ȋn stadiul de formare, insecticidele nu le mai pot controla.
Atentie la polenizatori
Avand in vedere ca o parte din flori, inca atrag polenizatorii, iar sub pomii fructiferi din livada, putem avea flori care atrag albinele, stropirile cu insecticid va recomand sa le efectuati dupa ora 16-17, cand albinele sunt retrase in stupi!
Chiar dacă am ratat momentul principal, vă recomand aplicarea totuṣi a unui insecticid. O larvă nu se opreṣte la o prună ci poate distruge 3-6 fructe până să ajungă la maturitate. Larvele de viespea neagră a prunului, ȋn ȋncercarea lor de a intra ȋntr-o prună ȋncă neafectată, va ingera insecticid ṣi va fi eliminată. Prin urmare, chiar dacă ȋntr-o primă fază, dăunătorul ne poate „ajuta” la normarea producṭiei, stropirile ulterioare vor salva fructele ȋncă neafectate de dăunător. Important este ȋnsă ca această stropire de salvare, să nu fie efectuată prea târziu.
In planul de tratament de mai jos, veti gasi insecticide omologate pentru controlul acestui daunator:
Viespea neagră a prunelor (Hoplocampa minuta) – metode culturale de control
Dintre metodele culturale de control cel mai important sunt lucările solului, care pot distruge coconii de pămând ȋn care larvele sunt protejate.
Amplasarea de capcane cu lipici de culoare albă, poate elimina o bună parte din adulṭi, suplimentar oferind ṣi indicii cu privire la momentul maxim de zbor ṣi intensitatea atacului.
Toate aceste metode sunt doar suplimentare, controlul prin metode chimice ȋn acest moment este singurul, care ne poate ajuta cu eficacitate ridicată ȋn lupta ȋmpotriva acestui dăunător.
