Viermi sarma – factori de risc, metode prin care pot fi ţinuţi sub control

Viermi sarma fac parte din categoria de dăunători, care deşi nu sunt observaţi prea des, odată intraţi în acţiune cu greu mai pot fi opriţi. Cred că nu este primavară, în care să nu fiu chemat în mai multe ferme unde există îngrijorare cu privire la răsărit şi implicit asupra calităţii seminţelor. De foarte multe ori, la examinarea seminţelor nerăsărite, se observă simptome al atacului de viermi sarma. Mai mult, un procent ridicat de seminţe, prezintă în interiorul lor unu sau mai multi viermi sarma aflaţi în plină acţiune.

Viermi sarma sunt de fapt larvele gândacului pocnitor, Agriotes spp. La noi în ţară se găsesc mai multe specii din genul Agriotes. Una dintre cele mai răspândite specii de gândac pocnitor este Agriotes ustulatus. Alte specii mai puţin răspândite, dar la fel de importante sunt A. obscurus, A. flavicornis. A. pilosus, A. lineatus. Pe lângă aceste specii foarte importante prin prisma densităţii lor, mai sunt active zeci de specii şi subspecii. Însă acestea sunt mai puţin importante pentru agronomii din Romania.

Scurtă descriere a dăunătorului

Forma adultă

Adultul poate fi identificat uşor. Denumirea populară de gândac pocnitor este mai mult decât sugestivă. Dacă prindeţi în palmă un adult de Agriotes şi încercaţi să îl ţineţi captiv în pumnul strâns, atunci veţi putea auzi mici pocnete în interiorul pumnului. Adulţii de Agriotes prezintă un dispozitiv la nivelul membrelor, care-i permit insectei să efectueze salturi rapide. Odată captivă în interiorul pumnului, cu siguranţă veţi simţi cum insecta, face salturi fulgeratoare repetate. La fiecare salt se produce şi un pocnet.

Adulţii prezintă diverse culori, de la maro deschis până la maro închis spre negru. Forma acestora este alungită, iar în partea dorsală corpul se îngustează. Adulţii de Agriotes spp prezenţi la noi în ţară, au lungimea corpului în jur de 10 mm.

Forma larvară

Larvele de Agriotes spp. poartă denumirea populară de viermi sarmă. Această denumire de viermi sarma este atât de folosită încât, foarte mulţi consideră larvele o specie separată. Puţini sunt cei care cunosc faptul că, viermi sarma sunt de fapt larve ale gândacului pocnitor. Până la urmă toată această confuzie se datorează faptului că Agriotes spp. produce pagube doar în stadiul larvar. Adulţii nu sunt cunoscuţi ca dăunători ai culturilor agricole.

Viermi sarmă ajunşi la maturitate variază în lungime de la 18 la 26 mm. Aceştia au formă alungită, iar culoarea este rosiatică spre castanie. La exterior, viermi sarma, au tegumentul puternic chitinizat. Aşa că dacă prindeţi între degete un vierme sarmă, veţi observa că acesta are corpul destul de ferm. De asemenea nu poate fi zdrobit uşor, ca pe un simplu vierme spre exemplu.

Biologia dăunătorului

De la depunerea ouălor şi până la apariţia noilor adulţi în cazul acestui dăunător este nevoie să se efectueze un ciclu biologic de 4-5 ani. Lungimea ciclului biologic depinde de cantitatea de hrană disponibilă, temperatura şi foarte important umiditatea de la nivelul solului. Cel mai important factor se pare a fi totuşi temperatura.

Faza de ou

Depunerea ouălor diferă foarte mult de specia din care face parte fiecare individ. De obicei însă oăle sunt depuse treptat de-a lungul a mai multor zile. Începând cu luna iunie femelele încep să depună câte un ou sau chiar mai multe la un loc. A. ustulatus începe să depună ouă în luna iulie, iar vârful depunerii ouălor are loc la începutul lunii august. Bineînţeles că toată această perioadă depinde foarte mult de condiţiile climatice ale anului.

Adâncimea la care sunt depuse ouăle diferă şi ea în funcţie de condiţiile pedoclimatice. Ouăle depuse la suprafaţă solului, se deshidratează şi pier. Adâncimea la care sunt depuse ouăle variază mult de condiţiile pedoclimatice. Cele mai multe ouă sunt depuse în primii 1-2 cm. Şansa acestora să producă larve este foarte mică. Au fost găsite ouă de gândac pocnitor la o adâncime de chiar 10 cm, iar şansa acestor ouă de a produce larve  este foarte ridicată. Oricum este bine de ştiut că acest dăunător poate să îşi depună ouăle de la 1-2cm până la 10 cm adâncime.

Ouăle de obicei sunt ovale, însa forma şi mărimea lor depinde de specia precum şi de rezistenţă solului la ovipozitorul insectei. Culoarea variază de la alb la maro. Dezvoltarea embrionară, ca şi număr de zile, depinde de condiţiile pedoclimatice. La temperatură şi umiditate ridicată dezvoltarea embrionară se face în timp accelerat. Timpul estimat de la depunerea ouălor până la apariţia larvelor poate să varieze între 3-4 săptămâni.

Faza de larvă

În primii doi ani de la aparitie, larvele nu au aparat bucal, cu care să producă rosături la nivelul rădăcinilor sau a seminţelor. Prin urmare larvele în primii doi ani de viaţă se hrănesc cu humus şi materie organică în putrezire. În această perioadă viermi sarmă nu produc pagube în agricultură.

Dacă hrana este insuficientă, iar densitatea de larve este ridicată s-a constatat acte de canibalism în rândul speciei. În lipsa hranei larvele pot să suporte perioade foarte lungi de foamete. Sunt surse care indică faptul că larvele pot să suporte lipsa hranei, chiar şi o perioadă de peste un an.

În perioadele cu secetă puternică larvele pot să efectueze migraţii verticale în sol. Adâncimea până la care pot să coboare depinde de umiditate, tipul de sol şi bineînteles materia organică vegetală cu care se poate hrănii.

După năpârliri succesive, larvelor încep să li se dezvolte mandibula. Când această are o culoare închisă şi este suficient de dură, larvele sunt capabile să consume rădăcini şi seminţe. Din această perioadă, viermi sârmă dăunează culturilor agricole. Ca să ajungă în această fază cel mai important paramentru este considerat a fi temperatura.

Larvele încep să producă pagube începând cu vârsta de 3 ani şi continuă până în anul 4 de viaţă. Apoiare loc îimpuparea, la o adâncime de 40 cm în sol. După 2-4 săptămâni din pupe rezultă adulţii, care rămân în sol în perioada iernii.

Faza de adult

Primăvara, când solul constant depăşeşte 9-10 grade, adulţii ies afară din sol şi ciclul vietii lor se reia. Dăunătorul apare de obicei în luna mai şi îşi face cunoscută prezenţa până în luna august. Acesta se hrăneşte cu polenul plantelor din flora spontană sau a buruienilor din culturile agricole. Preferă să se hrănească cu polen de pe plantele din specia Apiaceae (Umbeliferae).

Chiar dacă o anumită suprafaţă agricolă este curată de buruieni, pe marginile ei de obicei avem o pajişte, şanţuri de scurgere a apei, terasamente, drumuri pe marginea cărora cresc buruieni. Pe aceste terenuri necurăţate, adulţii se hrănesc, iar apoi migrează şi îşi depun ouăle pe suprafaţa agricolă. Din acest motiv pe capetele culturilor agricole, sau pe marginile lor avem cele mai intense atacuri ale viermilor sârmă.

Cum se manifestă atacul viermilor sârmă

Atacul asupra semintelor

Cel mai frecvent simptom, ar fi problemele mari la răsărire. Fermierul merge în câmp şi observă că densitatea culturii agricole este foarte scăzută. Atunci începe să îşi pună probleme cu privire la calitatea semintelor, sau în ceea ce priveşte epoca de semănat. Dacă însă seminţele sunt căutate, ar trebui ca acestea să fie găurite, iar în interiorul lor să fie găsiti viermi sârmă.

De multe ori fermierul merge târziu să îşi viziteze cultura agricolă.  În aceste condiţii, chiar dacă viermi sârmă au părăsit seminţele, ar trebui să găsească pericarpul acestora. La o scurtă verificare a acestuia ar trebui să observe că este perforat şi consumat pe dinăuntru.

Atacul asupra plantelor

Un al doilea simptom important ar fi debilitatea plantelor în primele faze de vegetaţie. Culturii agricole-i lipseşte pe langa uniformitate, vigoarea. Pe lângă plante corect dezvoltate găsim plante debile. La scoaterea acestora din pământ observăm că au rădăcinile mâncate.  La porumb sau floarea soarelui spre exemplu, la nivelul coletului, viermi sârmă produc orificii. La cartof, odată tuberculul scos afară, vom putea observa că acesta este găurit, iar în interiorul lui pot fi găsiti viermi sârmă. Idem în cazul morcovului, pătrunjelului sau a altor rădăcinoase.

Cum găsesc viermi sarma seminţele?

Atunci când germinează, seminţele degajă gaze cum ar fi CO₂ . Folosind acest gaz ca reper, viermi sarma găsesc seminţele. Viermi sârmă pot să repereze seminţe sau hrană aflată la aproximativ 20 cm de ei. Aşa că aceştia nu se deplasează mult, rămânând să afecteze în vetre culturile agricole.

Ce terenuri preferă viermi sârmă

Existând un număr atât de mare de specii de Agriotes este foarte greu de definit un anumit tip de sol pentru care gândacul pocnitor are o predilecţie. S-a demonstrat în mai multe studii că fiecare specie de Agriotes preferă anumite condiţii pedoclimatice. În România existând zeci de specii şi subspecii de Agriotes. Majoritatea terenurilor pot fi infestate în diferite proporţii cu viermi sârmă.

Totuşi este cunoscut faptul că solurile umede cu materie organică bogată au o încărcătură de viermi sarma ridicată. Vis a vis de Ph-ul solului, viermi sarma preferă solurile acide. Agriotes ustulatus este una din speciile pentru care solurile acide, umede, bogate în materie organică are o predilecţie. Din acest motiv această specie este una din cele mai răspândite la noi în ţară, mai ales in Transilvania si Moldova.

Indiferent de tipul de sol, mare atenţie va trebui sa se acorde terenurilor, care au fost cultivate cu plante perene cum ar fi lucerna, amestecuri furajere, etc. Pe aceste terenuri, atât forma adultă cât şi viermi sârmă beneficiază de protecţie şi hrană din belşug. Pe aceste terenuri de foarte multe ori, densitatea de vierme sârmă este mai ridicată.

Cum putem să aflăm dacă terenurile noastre sunt infestate cu viermi sârmă

O metodă folosită pentru a identifica viermi sarma constă în amplasarea de capcane. Practic fermierul trebuie să amplaseze seminţe de grâu sau porumb în mici grămezi, iar după 7-10 zile să le verifice. Cu o lopăţică va trebui să preia grămăjoara de porumb sau grâu cu pâmântul din imediata vecinătate. Seminţele atunci când germinează degajă dioxid de carbon, iar viermi sârmă sunt atraşi de acest gaz.

Capcanele pot fi folosite nu doar pentru a afla dacă terenul prezintă sau nu viermi sârmă, ci şi pentru a combate acest dăunător. Metoda poate fi folosită primăvara devreme, în lunile aprilie-mai, când viermi sârmă sunt foarte activi, iar hrana este puţină.  Odată ce seminţele din capcane sunt pline cu viermi sarma, acestea sunt scoase şi distruse. Metoda poate fi folosită cu succes în grădinile mici, sau sere, unde urmează să fie amplasate straturi.

Metode pentru combaterea viermilor sârmă

Metode mecanice de control

Pregătirea terenului în primăvară, în perioada premergătoare semănatului poate avea consecinţe pozitive asupra combaterii viermilor sârmă. Atunci când utilajul intră în primii 20 cm şi răstoarnă brazda, odată cu pământul, la suprafaţă vor fi scoşi şi viermi sârmă. Aceştia vor fi consumaţi de păsările care de cele mai multe ori „însoţesc” pe fermier la lucrările câmpului.

Prin lucrări mecanice efectuate anual, densitatea de viermi sârmă se reduce. Din acest motiv pe terenurile lucrate corespunzător an de an, problemele cu viermi sarma sunt mai mici. În schimb, pe terenurile lăsate pârloagă, sau pe care au fost cultivate plante perene, fermierii se izbesc de problema Agriotes spp. foarte puternic.

Aşa că mare atenţie la istoricul  terenului!

Pe langă aceste metode, foarte important ar fi semănatul în epoca optimă. Seminţele odată intrate în pământ trebuie să germineze şi să răsară rapid. Înainte ca viermi sârmă să ajungă la ele. Ori ce metodă folosită pentru stimularea germinaţiei, răsăririi şi creşterii viguroase a plantelor în prima fază de vegetaţie nu fac decât să ofere mai puţine şanse viermilor sârmă să producă pagube.

O sămânţă care aşteaptă timp îndelungat în pământ să răsară este o sămânţă expusă dăunătorilor şi bolilor.

Aplicarea de amendamente calcaroase

Aplicarea de amendamente pe solurile acide, pe lângă efectele pozitive asupra solului, reduc substanţial cantitatea de viermi sârmă.  Pe lângă corectarea acidităţii, viermi sarma aflaţi exact în zona în care se găseşte 70% din sistemul radicular al rădăcinilor vor fi ucişi. Mai mult, ouăle depuse în următorii ani, de asemenea nu vor rezista. Prin urmare rezerva existentă şi potenţială de viermi sârmă se va reduce simţitor.

Metode biologice

Se pot folosi nematozi din specia Heterorhabditis megidis, Steinernema feltiae sau Steinernema riobrave. Aceştia nematozi sunt prădători, care consumă atât viermi sârmă, dar şi larve care se hrănesc cu rădăcinile plantelor de cultură. Aplicarea produsului se recomandă să se facă spre înserat, exclus în bătaia soarelui. După cca 24 ore nematozii ar trebui să intre în acţiune.

O altă metodă biologică de combatere a viermilor sârmă ar fi utilizarea de preparate fungice. Cele mai promițătoare ar fi utilizarea ciupercilor entomopatogene, cum ar fi Beauveria bassiana și Metarhizium anuopliae. Studiile au aratat că aceste preparate, combinate cu utilizarea de nematozi ar putea fi o soluţie biologică de combatere a viermilor sârmă.

Metode chimice

Metoda cea mai eficientă de combatere a viermilor sârmă  o constituie tratamentul cu insecticid al seminţelor. Seminţele de pe piaţă sunt tratate doar cu fungicid. Dacă ştiţi că terenurile dumneavoastră sunt infestate cu vierme sârmă, atunci nu ezitaţi să folosiţi tratamentul cu insecticid al seminţelor. Am vazut sute de hectare care au fost semănate cu porumb şi care apoi au trebui să fie resemănate. Un tratament care nu costă mult vă poate aduce siguranţă unui start de calitate.

Produse de uz fitosanitar, care conţin ca substanţă active imidacloprid, se pot folosi doar cu derogare specială de la UE. Anual, fermierii stau ca pe spini în aşteptarea răspunsului dat de oficialii de la Bruxelles. În viitorul apropiat, sunt şanse foarte mari ca aceste produse să fie interzise în totalitate din considerente privind protecţia albinelor şi a faunei utile. Războiul cu viermi sarma însă nu este  pierdut. Pe piaţă au început să apară produse cu acţiune foarte bună, asupra dăunătorilor din sol.

Insecticid microgranulat

1. TRIKA EXPERT :  acest produs, conţine ca substanţă activă lambda-cihalotrin, un insecticid din grupa piretroizilor de sinteză. Produsul este de fapt un microgranulat cu efect de starter, care trebuie aplicat odata cu semanatul. Produsul miroase foarte urat, indepartand daunatorii de seminte. Pe langa insecticid, produsul va aduce un aport nutritiv plantei, in prima perioada de vegetatie. Pentru acest produs, semănătorile trebuie să fie echipate cu echipament special, pentru microgranulate.
2. COLUMBO^® 0.8 MG: contine  8 g/kg (0,8%) cipermetrin si se aplica odata cu semanatul.
3. Microsed GEO: conține teflutrin 5 g/kg + nutrienti

Tratament la samanta

1. Force 20 CS : produsul  este doar de contact si are ca si substanta activa teflutrin.
2. LANGIS: produsul are ca substanta activa cipermetrin, un insecticid din grupa piretroizolor de sinteza. Miroase foarte urat, indepartand daunatorii de seminte. Insecticidul are actiune de contact si ingestie. 
3. Signal 300 ES: are ca substanta activa cipermetrin. Are actiune de ingestie și contact, precum efect repelent asupra viermilor sârmă.

Avand în vedere că aceste produse sunt doar de contact, nu sistemice așa cum erau neonicotinoidele gen imidacloprid, insecticidul nu se transferă în rădăcinuţe sau plantuţă. Prin urmare, protecţie va fi doar pentru seminţe. Din acest motiv, trebuie să creăm condiţii cât mai bune seminţelor pentru germinare, iar pentru plăntuţe condiţii propice pentru răsărire și creștere rapidă.

O soluţie ar fi ca pe lângă insecticidele gen FORCE 20 CS sau Langis, sa adăugăm și fertilizanţi speciali pentru tratarea seminţelor. Acesti fertilizanti, ajuta plantutele să se dezvolte foarte rapid si să depăsească ritmul de atac al daunătorilor din sol. Pe lângă insecticid, seminţele pot fi învelite într-un fertilizant starter, cum este Microfert-U. 

Dacă aveţi cunoştiinţă şi de alte produse eficiente, care au dat rezultate la dumneavoastră în fermă, vă rog să împărtăşiţi şi colegilor de breazlă.

 

Recolte profitabile pentru toată lumea!