Putregaiul tulpinilor de porumb Fusarium verticiloides- boala din cauza căreia porumbul cade înaintea recoltatului

Putregaiul tulpinilor de porumb este o boală pe care de multe ori fermierul o semnalează doar la recoltat. Necazul fermierului este destul de mare pentru că odată cu plantele căzute intervin anumite complicaţii. Timpul destinat recoltatului creşte, multe plante cu ştiuleţi rămân pe jos nerecoltaţi. De asemenea plantele cu ştiuleţi pe care combina a reuşit să-i preia, imprimă recoltei de porumb umiditate ridicată, etc. Prin urmare să ai plante de porumb căzute în lan duce la pierderi pe foarte multe planuri.

Căderea plantelor de porumb în perioada de recoltat poate fi rezultatul mai multor cauze. Unul din factorii  cei mai prezenţi ai căderii plantelor ar putea fi putregaiul tulpinilor de porumb. Boli care pot provoca putreziri la nivelul tulpinilor de porumb sunt mai multe, însă cele mai întâlnite la noi în ţară sunt cele provocate de doi patogeni Fusarium verticilliodes şi Gibberrella zea. Simptomele provocate de cei doi patogeni sunt foarte asemănătoare. Consecinţele de asemenea sunt aproape identice. Totuşi, ca să nu provocăm confuzii, voi face o caracterizare separată a fiecărui patogen.  Pe lângă simptome, cauze şi efecte voi insista şi cu metode de combatare a fiecarui patogen în parte.

Fuzarium stalk rot – Fuzarium verticiloides – Putregaiul tulpinilor de porumb

Agentul patogen

Putregaiul tulpinilor de porumb este o boală ce poate fi provocată de mai mulţi patogeni. Fusarium verticiloides este unul dintre aceştia. În manualele mai vechi acest patogen poate fi întâlnit sub denumirea de Fusarium moniliforme. Patogenul poate afecta atât tulpina cât şi ştiuletele, însă despre infecţia pe ştiulete într-un alt articol. Ciuperca, pentru că patogenul este micotic se dezvoltă în general pe ţesuturile moarte, aflate în descompunere. După ce porumbul trece de maturitatea fiziologică, ţesuturile tulpinii treptat încep să moară. Pe aceste ţesuturi moarte încep să se dezvolte bacterii şi ciuperci. Unul din aceşti patogeni este şi Fusarium verticiloides.

Fusarium verticiloides este o ciupercă saprofită. Adică o ciupercă ce se hrăneşte şi se dezvoltă pe baza materiei organice moarte. Ceea ce puţini ştiu ar fi faptul că acelaşi patogen, Fusarium verticiloides poate exista şi sub formă de parazit în interiorul plantelor de porumb. Acesta poate fi găsit ca un endofit sistemic într-o stare biotrofică fără simptome sau ca patogen hemibiotrofic în funcție de condițiile de mediu.

Putregaiul tulpinilor de porumb – simptome

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Fermierul de obicei identifică boala foarte târziu în toamnă în perioada de recoltat a porumbului. Atunci  va  observa că anumite tulpini de porumb au o culoare galben pai. De asemenea în jurul nodurilor din primii 40-50 cm a tulpinii, va  putea observa că acestea sunt înconjurate de o pâslă albicioasă.

Tulpinilor bolnave, dacă acestea sunt presate uşor între degete nu vor opune rezistenţă, ca şi cum ar fi goale pe dinăuntru. Atunci când sunt despicate în două, se va putea observa, că măduva tulpinii este dezintegrată. În anumite zone, în general la nivelul nodurilor, măduva prezintă o culoare maronie spre neagra. Acestă culoare este un semn că atât măduva cât şi vascularizaţia tulpinii a fost descompunsă de patogen.

Un alt simptom important, poate cel mai important ar fi frângerea plantelor de porumb. Daca fermierul va verifica locul din care tulpina s-a frânt, va putea observa celelalte simptome indicate mai sus.

Alte simptome tipice însă mai greu de observat de un ochi mai puţin antrenat, ar fi faptul că plantele infestate prezintă foliajul de o culoare uşor rozalie spre gri. Dacă infecţia a avut loc în periada de creştere, plantele infestate prezintă o înălţime mai mică decât plantele sănătoase. Plantele infestate de multe ori sunt foarte rigide, cu aproape tot foliajul uscat, ieşind în evidenţa comparativ cu plantele sănătoase.

Perioada în care are loc infecţia

Infecţia  poate avea loc pe toată perioada în care are loc creşterea vegetativă a porumbului. Boala însă progresează rapid începând cu intrarea în perioada generativă adică din momentul în care apare mătasea.

Factorii favorizanţi

1. Resturile vegetale infestate

Resturile vegetale de porumb  infestate pot fi  sursă de infecţie pentru anii viitori. Miceliul ciupercii poate fi preluat de vânt de pe resturile culturii de anul trecut şi trasportat pe o altă cultură de porumb. O alta modalitate care ar putea duce la infecţie pot fi stropii de apă. Aceştia în căderea lor antrenează pământ şi miceliu de pe resturile vegetale infestate, pe tulpinile şi frunzele plantelor sănătoase.

Dacă se practică monocultura de porumb, chiar dacă resturile vegetale infestate sunt îngropate există pericol. În cazul in care resturile infestate nu sunt descompuse atunci când rădăcinile noilor plante îşi fac apariţia, există riscul ca infecţia să aibă loc prin intermediul rădăcinilor. Odată infecţia instalată pot să apară putreziri atât la nivelul rădăcinii, cât şi la nivelul tulpinii, cu consecinţele de rigoare.

2. Lipsa de carbohidraţi

Ca şi în cazul oamenilor şi în lumea plantelor carbohidraţii sunt foarte importanţi.  În cazul oamenilor, plantele sunt sursa principală de carbohidraţi, sau zaharuri. Cel mai important carbohidrat spre exemplu este amidonul, care este o polizaharidă. Porumbul este o sursa importantă de amidon pentru lumea animală. Plantele sintetizează carbohidraţii cu ajutorul fotosintezei.

Cum poate ca porumbul să sufere de lipsa de carbohidraţi?

1. Limitarea fotosintezei

După ce apare mătasea, toată energia plantei de porumb se canalizează spre ştiulete. Prin limitarea fotosintezei, plantele nu vor mai fi apte să asigure în mod normal nutrienţi boabelor de pe ştiulete. În această situaţie, plantele extrag carbohidraţii existenţi în tulpină şi frunze şi-i transferă spre ştiulete. Totul pentru descendenţi, totul spre ştiulete, totul spre boabe. Rezultatul este că tulpina începe să piardă din carbohidraţi şi viabilitate. Se crează astfel cele mai bune premize ale infecţiei cu Fusarium verticiloides.

Limitarea fitosintetică poate fi cauzată de mult mai mulţi factori. Printre acestia putem doar să enumerăm distrugerea foliajului porumbului de către insecte sau boli. Însă cel puţin pentru ţara noastră aceşti doi factori pot fi consideraţi nesemnificativi.

Alţi factori care pot limita fotosinteza ar fi densitatea foarte ridicată, care pe de-o parte împiedică lumina să străbată frunzişul, limitând fotosinteza. Pe de altă parte, densitatea ridicată stimulează concurenţa pentru nutrienţi a plantelor. În cazuri de fertilizare defectuasă, secetă, consecinţa ar fi că plantele vor avea acces la o cantitate mai mică de îngrăşământ, fotosinteza fiind astfel afectată negativ.

2. Ştiuleţi mari cu potenţial ridicat de producţie

Poate suna ciudat, însă toate au o logică. Sunt hibrizi de porumb care genetic sunt structuraţi să producă ştiuleţi masivi. Aceşti ştiuleţi cu multe rânduri, multe boabe pe rând şi de multe ori cu boabe mari crează o presiune puternică asupra plantei. Cum am specificat mai sus, pentru planta tot ceea ce contează sunt ştiuleţii. Plantele în aceste cazuri se sacrifică pentru ca ştiuletele să aibă la discreţie nutrienţii necesari.

Aşa că după apariţia mătasei, toată energia plantei se scurge spre ştiulete. Dacă planta nu produce prin fotosinteză destui carbohidraţi, atunci aceasta recurge la rezervele de energie din tulpină şi frunze. Treptat planta începe să piardă celule apoi ţesuturi, devenind astfel susceptibilă infecţiei.

Patogeni ca Fusarium verticiloides profită de situaţie şi se instalează prima dată pe  ţesuturile moarte ale tulpinei. Ulterior putregaiul tulpinilor de porumb progresează atât de mult încât întreaga tulpină este distrusă.

Uite aşa un patogen care la început funcţionează ca saprofit, treptat îşi înfinge hifele spre celule sănătoase ale tulpinii de porumb, devenind parazit.

3. Fertilizarea

Un plan de fertilizare optim este esential pentru a avea culturi sănătoase. Lipsa unor nutrienţi, eventual anumite dezechilibre de nutriţie pot susceptibiliza plantele la apariţia bolilor. Creşterea capacităţii de a face faţă anumitor boli spre exemplu este una din funcţiile foarte importante ale potasiului (K). Lipsa potasiului, fertilizarea unilaterală cu azot pot conduce la creştere excesivă a tulpinii. Acest tip de creştere bruscă este doar cantitativă nu şi calitativă, tulpina fiind slabă din punct de vedere structural, putând fi uşor invadată de patogeni.

4. Precipitaţiile

Precipitaţiile pot susceptibiliza plantele de porumb la apariţia de Fusarium verticiloides fie că vorbim de precipitaţii căzute în exces, fie că vorbim de secetă.

Căzute în exces, precipitaţiile „ajută” la levigarea azotului. Prin urmare plantele de porumb pot să rămână în perioada de umplere a bobului fără resurse. Consecinţa ar fi că planta va canaliza întreaga cantitate de carbohidraţi din tulpină, spre ştiulete. Consecinţele le-am enumerat mai sus. În plus, condiţiile de umiditate ridicată sunt prielnice pentru atacul patogenului.

Seceta de asemenea poate fi prielnică infecţiei. Aşa cum am specificat mai sus există o legătură strânsă între activitatea fotosintetică şi apariţia infecţiei. Seceta atmosferică dar şi cea pedologică au influenţă negativă asupra fotosintezei.

5. Hibridul

Hibridul este una din cele mai importante componente în lupta cu această boală. Pe piaţa majoritatea hibrizilor prezintă toleranţă medie sau ridicată la Fusarium verticiloides. Totuşi avem şi hibrizi care nu de puţine ori au capitulat în faţa bolii. În general hibrizii de porumb cu ştiuleţi masivi şi cu o rezistenţă scăzută a tulpinii sunt mai predispuşi la putregaiul tulpinilor de porumb comparativ cu hibrizii cu plante masive care prezintă ştiuleţi mai mici.

Care sunt zonele în care poate să apară această boală?

Acest tip de putregai este prezent în toate arealele în care porumbul este cultivat. Prezenţa lui este semnalată de fermier de multe ori doar atunci când hibridul de porumb este foarte sensibil la această boală.

Cele mai mari probleme legate de putregaiul tulpinilor de porumb au loc în anii foarte ploioşi, pe suprafetele cu aport freatic bogat şi mai ales pe terenurile irigate. În aceste situaţii un hibrid sensibil la Fuzarium verticiloides poate fi pus la pămând în proporţii mai mari de 50-60%. Dacă fermierul are parte şi de furtuni sau vânturi puternice sunt şanse ca întreaga cultură să fie pusă la pământ.

Se poate ca boala să fie prezentă, însă nu vizibilă?

Sunt  cazuri în care cu toate că tulpinile sunt afectate de putregaiul tulpinilor de porumb, plantele nu sunt căzute la pământ. Totuşi, dacă fermierul pune presiune asupra tulpinii, în primii 10-50cm de la sol, va putea observa că tulpina se strânge foarte uşor ca şi cum ar fi goală pe dinăuntru.

De obicei simptomele clasice ale bolii se fac remarcate foarte târziu în toamnă, la recoltat. Sunt fermieri care recoltează porumbul foarte devreme, la umidităţi de peste 18-20% umiditate. Plantele în această perioadă prezintă tulpini încă verzi, iar putregaiul tulpinilor încă nu a distrus sistemul de susţinere a tulpinii. În aceaste situaţii putem avea culturi afectate de Fuzarium verticiloides care pot trece neobservate în privinţa acestei boli.

Ce putem face?

1. Se va evita practicarea monoculturii, mai ales pe solurile sau în zonele cu umiditate ridicată. De asemenea  in cadrul asolamentului se va interpune între porumb şi grâu o altă plantă de cultură;
2. Poate mulţi se gândesc la aplicarea de fungicide pentru protejarea porumbului de putregaiul tulpinilor de porumb. Însă din punct de vedere economic nu se rentează, mai ales că sunt alte practici agronomice mult mai utile;
3. Se va folosii densitatea recomandată pentru fiecare hibrid;
4. Aplicarea de îngrăşăminte care pe lângă azot cuprind fosfor şi potasiu, mai ales că se ştie despre ultimele două elemente că au acţiune pozitivă în sistemul de susţinere şi apărare a plantelor;
5. Folosirea de azot cu eliberare lentă. Acest tip de îngrăşământ va pune în permanenţă plantelor de porumb azotul necesar. Se va evita astfel situaţia în care plantele în lipsa îngrăşămintelor va trasfera din substanţa uscată a tulpinii spre ştiulete;
6. Folosirea de hibrizi toleranţi la putregaiul tulpinilor de porumb ;
7. Se vor folosii doar seminţe tratate cu fungicid;
8. Vector important al bolii este Ostrinia, aşa că eventuale tratament pentru eliminarea acestui dăunător ar fi mai mult decât utile.

Cum poate verifica fermierul daca are probleme cu putregaiul tulpinilor de porumb

După ce porumbul ajunge la umiditatea tehnică, fermierul va verifica periodic plantele de porumb pentru a observa simtome ale bolii. Va verifica un anumit număr de tulpini, prin presare cu degetele. Pe o suprafaţă de 10 m² se vor verifica plantele pentru a vedea procentul în care plantele sunt afectate de putregaiul tulpinilor.

Alternativ, fermierul trebuie să împingă fiecare plantă de pe un rând spre celălalt rând până plantele îşi ating vârfurile. Plante afestate de putregaiul tulpinilor pur şi simplu se frâng.

Dacă această metodă de testare indică faptul ca avem un procent mai mare de 10% plante afectate, atunci respectiva parcelă se va recolta prima dată, mai timpuriu. Prin această metodă se va evita pierderea de recoltă prin cădere plantelor.

La sfârşitul articolului  rog pe fermierii care au citit acest articol să mentioneze printr-un comentariu dacă au avut de-a face cu această boală.

Recolte profitabile pentru toată lumea!