Patarea rosie a frunzelor de prun – simptome, cele mai eficiente tratamente

Patarea rosie a frunzelor de prun este una dintre cele mai întâlnite şi păgubitoare boli ale sâmburoaselor. Efectele provocate de patarea rosie se vor observa în cantitatea şi calitatea producţiei. Durata de viaţă a unei livezi atacate anual de patarea rosie se va reduce simţitor.

Simptomele vizibile apar destul de târziu, la 4-5 săptămâni după infecţie. Însă după apariţia primelor simtome, mai ales dacă sunt condiţii de umiditate şi temperatură, boala avansează cu rapiditate. Lipsa tratamentelor, condiţiile meteo favorabile, neigienizarea livezilor şi mai ales sensibilitatea pomilor fructiferi la patarea rosie sunt sunt cei mai importanţi factori declanşatori ai bolii.

Impotriva acestui patogeni este esentiala rezistenta genetica a soiului. Spre exemplu într-o livadă cu două specii de pruni Stanley şi Muscat de Debrecen, la aceleaşi tratamente făcute după două săptămâni de ploi şi lipsă de reacţie cu fungicid, la Stanley de abia se observau câteva frunze cu mici puncte gălbui. La Muscat de Debrecen în schimb toate frunzele erau atacate cu mici pete de culoare roşiatică sau roşu spre portocaliu.

Simptome patarea rosie a frunzelor de prun

Patarea rosie a frunzelor de prun este produsă de o ciuperca, Polystigma rubrum. Simtomele apar destul de târziu, cel mai adesea spre sfârşitul lunii mai şi în luna iunie.

Patarea rosie începe să se manifeste prin mici pete circulare de culoare galbenă – verzui care apar răzleţ pe frunze. Boala avansează treptat, iar respectivele pete ceroase încep să prindă o culoare roşiatică, cărămizie. Petele încep să se întărească, devin cărnoase asemănător unei cruste. La palpare se poate observa că suprafaţa petelor devine lipsită de elasticitate. Petele roşiatice se bombează, de obicei spre partea inferioară a frunzei. Acest aspect se poate observa uşor cu ochiul liber sau se poate simţii imediat la palparea frunzei între degete.

Numărul şi dimensiunea petelor diferă forte mult de condiţiile meteo şi mai ales de toleranţa, respectiv sensibilitatea prunilor la patarea rosie. Petele pot să rămână izolate, într-un anumit număr pe frunze, sau din contră pot să se unească. Spre sfârşitul verii ţesutul din dreptul petelor devine brun, sfărâmicios.

Consecinţele atacului

Având în vedere că atacul se produse la nivelul frunzelor, acolo unde are loc fotosinteza, consecinţele pot fi dramatice. În primul rând se reduce capacitatea de fotosinteză a pomilor fructiferi. Prin urmare fructele vor primii mult mai puţini carbohidraţi pe care să-i acumuleze în pulpă. Fructele vor  fi aşadar mai puţin dulci, decât ar fi trebuit să fie în mod normal.

La atacuri puternice de patare rosie a frunzelor, în care prunii îşi vor pierde un procent ridicat de frunze, aceştia nu vor avea capacitatea să susţină o producţie normală de prune. Consecinţa ar fi că prunii vor începe să piardă rod, mai ales în faza premergătoare coacerii.

O altă consecinţă negativă produsă de Polystigma rubrum, ar fi că odată cu pierderea frunzelor, chiar şi lemnul va primii mai puţine elemente nutritive. Crengile nu se vor matura în condiţii normale, vor produce mai puţine elemente care să susţină producţia în anul următor. Lăstarii noi formaţi vor conţine mai puţin amidon şi substanţă uscată şi o cantitate ridicată de azot liber. În lipsa unei maturări normale, lăstarii pot să piară ca urmare a frigului de peste iarnă.

Ciclul biologic al bolii

Patarea rosie se transmite de la un an la altul prin intermediul peritecilor formate pe frunzele infestate în decursul anului. Aşadar sursa infectiei primare cu patarea rosie o constituie frunzele de prun infestate, căzute sub prunii din livadă.

Peritecile de pe frunzele infestate conţin asce cu ascospori. Primăvara în condiţii de vânt şi umiditate, ascosporii sunt eliberaţi şi ajung pe frunze, flori şi ramurile prunilor. Infecţia are loc la nivelul frunzelor. Imediat după scuturarea petalelor, ascospori germinează sub influenţa umiditaţii de pe frunze, producând infecţia. Din acest motiv este foarte important ca imediat după scuturarea petalelor să se administreze fungicid. Acesta va impiedica germinarea ascosporilor şi infecţia primară a frunzelor.

Maturarea ascosporilor se face eşalonat. Umiditatea ridicată datorată mai ales ploilor susceptibilizează infecţia cu patarea rosie a frunzelor de prun. Prin urmare infecţia cu patarea rosie a frunzelor se poate face şi mai târziu, nu doar în preajma căderii petalelor. Aşa că în programul aplicării de fungicid, trebuie ţinut seama de acest aspect.

La umiditate ridicată în partea inferioară a frunzelor, ciuperca începe să dezvolte picnidii în care se vor dezvolta picnospori. Această etapă poate fi foarte uşor identificată. Pe partea inferioară a frunzelor, în dreptul petelor portocalii apare o masa albicioasă gelatinoasă. Această masă albicioasă este formată din picnosporii eliberaţi din picnidii. Picnosporii formaţi de-a lungul verii nu sunt ştiuţi a avea un impact relevant asupra epidemiei. Totuşi aceştia au capacitatea să răspândească infecţia. Culoarea roşiatică a petelor este conferită de miceliul ciupercii.

În interiorul picnidiilor golite de picnospori, în perioada de iarnă şi primăvară se vor diferenţia noi periteci în interiorul cărora se formează asce cu ascospori. Toată această etapă de formare a noi periteci are loc atunci când frunzele sunt căzute la sol.

Patarea rosie a frunzelor de prun – măsuri de prevenţie

Igienizarea livezilor

Polystigma rubrum se transmite de la un an la altul prin intermediul frunzelor infestate căzute la pământ. Prin urmare distrugerea acestor frunze va elimina sursa de infecţie primară din primăvară. În grădini mici frunzele pot fi adunate şi îngropate. Această lucrare trebuie făcută toamna sau primăvara devreme, înainte ca ascosporii să părăsească frunzele.

În livezi mari, organizate se pot face arături care au rolul de a îngropa frunzele şi vegetaţia, care poate fi sursă de infecţie.

Această lucrare va reduce din potenţialul de infecţie, însă nu este suficient. Vă puteţi da seama că acolo unde avem livezi apropiate cu proprietari diferiţi şi cu modalitaţi de lucru diferite, acest tip de control poate fi aproape ineficient. Degeaba eu pe o lăţime de 10 m livada îmi igienizez grădina, dacă vecinii nu fac şi ei aceaşi lucrare.

De multe ori livezile sunt înconjurate cu tufe de porumbar (Prunus spinosa) sau crichin (Prunus insititia). Aceştia pot fi sensibili la patarea rosie a frunzelor de prun şi pot fi surse de infecţie. Dacă avem asemenea tufe, care sunt şi sensibile atunci acestea trebuie îndepărtate din jurul livezii.

Cultivarea de soiuri rezistente la patarea rosie a frunzelor de prun

Prin cultivarea de soiuri rezistente, presiunea de infecţia şi boala în general poate fi ţinută mult mai uşor sub control.

Este de recomandat persoanelor care cultivă pruni pentru consum propriu şi care doresc ca în livadă să intervină cât mai puţin cu fungicide, să cultive soiuri rezistente la boli. Aceaşi recomandare şi persoanelor care doresc să cultive prune într-un sistem bio.

Totuşi sunt şi soiuri de prun sensibile la patarea rosie a frunzelor de prun, dar care sunt foarte apreciate organoleptic. Aceste soiuri merită cultivate din plin, însă trebuie ştiut cât de sensibile sunt. În aceste livezi se manageriază stropirile într-un alt sistem comparativ cu o livadă cu soiuri tolerante.

Soiuri rezistente sau mijlociu rezistente la patarea rosie a frunzelor de prun

1. Renclod Violet, Renclod Verde, Top End, Jojo, Tophit, Toptaste, Nectarina Roşie, Topfirst, Silvia, Centenar, Stanley, Bărdace de Cotnari, Romaner,

Soiuri sensibile la patarea rosie a frunzelor de prun

2. Vinete Româneşti, Anna Späth, Vânăt de Italia, Tuleu timpurie, Muscat de Debrecen, Tuleu Gras, D’Agen, Roşior Văratec, Renclode d’oree, Galbene;

* Dacă aveţi cunoştiinţă de alte soiuri care merită trecută în cele două liste vă rog să-mi lăsaţi un comentariu şi voi face modificările de rigoare

Combaterea chimică

Pentru rezultate foarte bune în aplicarea fungicidelor trebuiesc ţinut seama de fenofaza în care se află prunii şi condiţiile climatice. Foarte important este de asemenea observaţia de mai sus legată de faptul că maturarea ascosporilor se face eşalonat. Ascosporii sunt fructificaţiile ciupercii care produce infecţia frunzelor în primăvară.

Prin urmare trebuie plecat de la următoarele variabile:

-plaja de maturare şi infecţie a ascosporilor se întinde de la apariţia primelor frunzuliţe şi continuă toată primăvara, mai ales în luna aprilie şi prima parte a lunii mai;

– în fenofazele de înflorit, sfârşitul înfloritului se regăsesc cele mai propice condiţii pentru infecţia cu patarea roşie a frunzelor de prun. În această perioadă cantitatea de ascospori este foarte ridicată, iar frunzuliţele sunt foarte fragede şi permisibile infecţiei;

– pentru a germina pe frunze, ascosporii au nevoie de umiditate;

– primele simtome ale bolii apar destul de târziu de la infecţie, de obicei sfârşitul lunii aprilie, începutul lunii iunie.

– ascosporii preluaţi de vânt pot fi duşi pe crengi, de unde cu ajutorul stropilor de apă pot să ajungă pe frunze.

– în toată perioada lunilor aprilie şi mai dacă avem ploi şi umiditate ridicată, trebuie intervenit cu fungicid;

– în stropiri sunt indicate combinaţii de fungicide cu acţiune de contact dar şi sistemice. În caz că primăvara este foarte ploioasă, fungicidele sistemice nu sunt spălate şi pot proteja prunii o perioadă mai lungă de timp;

– Respectaţi întotdeuna recomandările producătorilor de fungicide în privinţa dozelor şi a timpului de pauză de la administrare până când fructele pot fi recoltate şi consumate.

Combaterea chimica

Dacă deschide­-ţi acest link, veţi găsi un articol în care am descris pe larg o schemă completă de stropiri la prun.

Stropirile la prun – plan complet de tratament in 2022

Recolte profitabile pentru toata lumea!