DSC 0052

Rugina galbenă (Puccinia striiformis) – simptome și modalități de combatere

Rugina galbenă, sub denumirea științifică de Puccinia striiformis este una dintre bolile cerealelor păioase mai puțin cunoscută. Acest tip de rugina, apare destul de rar pe teritoriul țării noastre. Puccinia striiformis este confundată de multe ori cu rugina brună ( Puccinia recondita ). Confuzia este datorată de faptul că boala se manifestă cu precădere pe frunze, manifestȃndu-se amȃndouă sub forma unor pustule, adică a unor excrescențe reliefate, de culori relativ apropiate, pe suprafața frunzelor.

DSC 0051
Foto 1: Rugina galbenă se manifestă la început în vetre

Cum deosebim rugina galbenă de rugina brună

Deosebirea dintre cele două boli, constă pe deoparte de nuanța de culoare a pustulelor. Pe de altă parte, există diferențe ȋn modul de așezare a pustulelor pe frunze. Dacă la rugina brună, pustulele sunt repartizate neuniform pe suprafața frunzelor, ȋn cazul ruginei galbene pustulele sunt așezate internerval, ȋn benzi de-a lungul frunzei. Bineȋnțeles, ȋn cazuri foarte grave și Puccinia striiformis acaparează toată suprafața foliară. Ȋnsă chiar și ȋn acest caz, se poate obsevara că așezarea pustulelor este aproximativ liniară. De asemenea, diferența de culoare dintre cele două boli este destul de clară. Ȋnsă, avȃnd ȋn vedere că de obicei fermierul este bărbat, iar barbații de obicei disting și pot clasifica mai greu nuanțe de culoare, boala rămȃne la stadiul de ‘’este rugină ‘’, iar boala rămȃne partial identificată.

Rugina galbena pe triticale

Foto 2. Focar de Puccinia striiformis la triticale

Simtome rugina galbenă

Simtome de toamnă

Simtomele sunt aceleaşi indiferent că discutăm de grau, orz sau triticale. Sunt surse, care indică faptul că rugina galbenă ȋși ȋncepe lent activitatea ȋncă din toamnă, mai ales pe soiurile sensibile.  În această fază boala se manifestă înspre vârful frunzelor, sub formă de puncte individuale de culoare galbenă. Boala fiind însă foarte sensibilă la temperaturi scăzute, dispare ca urmare a frigului din iarnă.

Simtome primăvara

Primăvara primele simtome apar la aproximativ două săptămâni după ce are loc infecţia. Atacul se poate manifesta pe toate organele aeriene ale plantelor, frunze, tecile frunzelor, tulpină, spic. Prima dată, boala se instalează sub formă de vetre, urmând apoi să se extindă în toată cultura.

Caracteristic ruginii galbene este modul de dispunere al pustulelor pe frunze. Aşa cum indică şi denumirea de „striiformis”, pustulele de culoare galben spre portocaliu sunt aşezate sub formă de striuri, de-a lungul frunzei. Striurile sunt formate din mai multe şiruri de pustule aşezate între nervurile frunzei. Mai multe şiruri galbene dispuse paralel unul faţă de celălalt şi care se învecinează dau naştere unor striuri sau dungi de culoare galbenă.

Respectivele dungi, care conţin zeci, sute sau chiar mii de pustule de culoare galbenă, pot sa apară pe ambele feţe ale frunzelor. De asemenea, dungile au predispoziţia să fie înguste la capete şi mai late înspre mijloc.

De obicei, rugina galbenă se manifestă prima dată pe frunzele bazale şi progresează apoi înspre partea superioară a plantei, atingând şi frunza stindard. În cazurile cele mai grave, rugina galbenă infectează şi spicul. Fermierul, dacă desface un spic, poate să găsească pustule galbene, chiar în partea interioară a paleelor (vezi poza 3).

Ȋn faza finală frunzele, chiar și frunza stindard, spicul  sunt pline de rugină de culoare galben portocaliu. Interiorul pustulelor ȋncep să prindă o culoare negriciosă, semn că fructificațiile ciupercii au ajuns la maturitate. Acestea devin  sursă de infecție pentru culturile din anii următori.

poza 2 1
Foto 3: Pustule de rugina galbenă ȋn partea interioară a paleelor

Factori care pot influenta atacul cu rugina galbenă

Fermierii cu experienţă au observat probabil că rugina galbenă se manifestă doar în anumiţi ani. Pot să fie doi, trei sau chiar patru ani în care boala nu se manifestă deloc, iar apoi într-un an să apară cu o presiune uriaşă.

Soiul

Sunt mai mulţi factori care influenţează puternic apariţia bolii. Unul dintre cei mai importanţi factori ar fi soiul. Sunt soiuri de cereale cu toleranţă ridicată la rugina galbenă. Aceste soiuri chiar şi la o presiune ridicată a bolii nu manifestă simtome semnificative de rugină galbenă, capacitatea de producţie nefiindu-i alterată. Sunt însă şi soiuri sensibile care pot avea pierderi de producţie mai mari de 80% în urma infecţiei.

Factorii climatici

Dacă mai sus am punctat că sunt soiuri care tolerează foarte bine rugina galbenă, totuşi sunt soiuri mijlociu rezistente sau chiar sensibile, care doar în anumiţi ani sunt atacate de rugină. Prin urmare sunt alţi factori, cum sunt cei care ţin de climă, care favorizează sau nu rugina galbenă. Dintre aceşti factori, cei mai importanţi sunt temperatura şi umiditatea atmosferică.

Rugina galbenă este favorizată de primăverile reci şi umede. Temperatura optimă pentru incubaţia bolii este între 10ºC şi 15ºC, iar atmosfera să fie saturată în apă. Umiditatea poate să fie datorată atât precipitaţiilor, dar şi altor surse de apă cum ar fi roua.

Rugina galbenă rezistă foarte greu temperaturilor scăzute din timpul iernii. În ultimul timp însă, iernile nu mai sunt aşa geroase. Prin urmare, o cantitate ridicată de spori pot să rămână până în primăvară. Această viabilitate este datorată de faptul că şi boala se adaptează, suferind diverse mutaţii benefice pentru ea.

O altă adaptare a boli, o constituie capacitatea sporilor de a germina la temperaturi tot mai scăzute. Prin urmare, primavara rugina galbenă incepe să aibă capacitatea să se manifeste destul de vremelnic. Calendaristic, rugina galbenă poate să apară de la sfârşitul lunii aprilie, însă cele mai bune condiţii le are în luna mai.

Legat de condiţiile meteo trebuie avut mare grijă, pentru că acestea s-au schimbat foarte mult în ultima perioadă. Asta o simţim pe pielea noastră cu toţii. Rugina galbenă s-a adaptat şi se adaptează în continuare. Aşa că în curând se poate ca această boală să apară tot mai des şi să fie tot mai virulentă. Prin urmare va trebui să fie ţinută sub observaţie.

Toamna rugina galbenă nu se prea manifestă pentru că sporii nu rezistă arşiţelor  din perioada verii. Totuşi în regiunile în care am avut atac de rugină galbenă, iar în vară avem precipitaţii bogate, atunci există riscul ca boala să atace şi grâul sau orzul încă din toamnă. Dacă şi iarna este blândă, fără geruri şi cu zăpadă, atunci boala poate să producă o adevărată explozie în primăvara anului următor.

Agrotehnică

Aplicarea unilaterală cu îngrăşăminte cu azot poate să favorizeze apariţia bolii. Fosforul şi potasiul din contră, reglează acţiunea negativă pe care o poate avea azotul asupra plantelor, mărind rezistenţa plantelor şi reducând intensitatea atacului.

Pagube

Rugina galbenă acoperă suprafața foliară, procesul de fotosinteză este mult redus, cu consecințe negative asupra producției. Ȋn funcție de intensitatea atacului, producția poate fi redusă cu mult peste 50%. Au fost semnalate situații în care rugina galbena a redus recolta cu mai mult de 80%. Atunci cȃnd lanul este semnificativ afectat de Puccinia striiformis, producția obținută de fermier va fi compusă din boabe șiștăvite cu un MMB și o masă hectolitrică mult sub standard. De asemenea calitatea de panificație a grȃului ȋn aceste condiții va fi cu siguranță afectată.

Prevenția și combaterea ruginei galbene

Măsurile de combatere a ruginei galbene trebuie să combine mijloce preventive cu cele curative. Printre mijloacele preventive, foarte important ar fi ca fermierul sa cultive soiuri tolerante la rugină. Un soi rezistent pe deoparte face față mai ușor unui atac de Puccinia striiformis. Pe de altă parte are nevoie de mai puține tratamente pentru a face față cu bine bolilor.

Pe lângă un soi rezistent la acest tip de rugină, foarte important este ca sămânţa să fie de calitate, liberă de patogen şi tratată cu fungicid.

De asemenea foarte important ar fi asolamentul. Prin rotație se evită acumularea de spori pe o anumită suprafață de teren. Dacă nu se face asolament și se practică monocultura, foarte important ar fi să se facă arătură, astfel ȋncȃt resturile vegetale ce conțin spori să fie ȋngropate ȋn pămȃnt.

O altă lucrare ce ajută mult ar fi ca erbicidatul să asigure un lan fără buruieni, care fie pot fi sursă de infecție, fie consumȃnd din resursele oferite de sol și fermier, lasă mai puțină hrană cerealelor care se vor dezvolta cu vigoare mai redusă și care bineȋnteles vor fi mult mai predispuse unui atac de rugină.

Foarte important este ca frunza stindard şi a doua frunză  să fie protejate de această boală. Distrugerea timpurie a acestor două frunze poate să reducă semnificativ producţia şi calitatea producţiei.

Cum se combate chimic  rugina galbenă

Aplicarea corectă a fungicidelor este poate unul din factorii cei mai importanţi. Primul tratament din primăvară are rolul de a elimina eventuala infecţie a plantelor încă din toamnă. Acest tratament va proteja cultura agricolă de infecţia timpurie cu patogeni. De regulă foarte mulţi fermieri pe lângă acest tratament mai fac doar unul, la înspicat, pentru a proteja cultura de fuzarioza spicului.

Totuşi trebuie ţinut minte că dacă lunile aprilie şi mai sunt foarte capricioase, cu ploi importante cantitativ şi cu temperaturi care oscilează, perioada de protecţie a fungicidului se reduce. Culturile vor trebui ţinute în permanenţă sub observaţie. La primul semn al bolii, mai ales dacă acesta apare până la apariţia spicului, fermierul trebuie să intervină cu fungicid. După aparitia spicului foarte importante sunt primele 2-3 săptămâni, în care boabele sunt în lapte – lapte ceară. Dacă apare semn de boală, mai ales pe frunza stindard şi a doua frunză, va trebui intervenit cu fungicid.

După ce bobul intră în faza de ceară, din punct de vedere economic să intrii cu fungicid nu se mai rentează. În această perioadă oricum temperatura urcă peste 25 ºC, umiditatea atmosferică este redusă şi prin urmare, strict privind atacul de rugina galbenă, acesta  se reduce în intensitate. Sunt ani în care două tratamente sunt suficiente, asta daca au fost aplicate când trebuie, însă sunt ani în care dacă nu faci şi al treilea tratament sau chiar al patrulea în cazul soiurilor sensibile, producţia poate fi serios redusă.

Fungicidele omologate ȋn țara noastră pentru combaterea ruginei galbene sunt următoarele:

Nota: Produsele sunt simple recomandari ale autorului.  Pentru informatii si detalii referitoare la produs se recomanda contactul cu firmele producatoare.

Sunt curios voi ce experiență legată de rugina galbenă aveți. Intreb pentru că ȋn 2014 un asemenea atac puternic s-a manifestat ȋn multe regiuni ale țării.

De asemenea ce fel de fungicide ați folosit și cu ce rezultat?

Recolte profitabile pentru toată lumea!

Rugina galbena 3

Foto 4. Rugina galbena pe triticale

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top